Faptele apostolilor 15

Adunarea Bisericii din Ierusalim.

1. Au venit însă din Iudeea unii care îi învăţau pe fraţi astfel: „Dacă nu sunteţi circumcişi, după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi!“

2. S-a stârnit o mare neînţelegere şi dispută între Pavel şi Barnaba, de o parte, şi ei, de cealaltă parte. Drept urmare, fraţii i-au desemnat pe Pavel, pe Barnaba şi pe alţi câţiva dintre ei să se suie la Ierusalim pentru această problemă, la apostoli şi la bătrâni.

3. Aşadar, după ce au fost însoţiţi de către biserică, ei au călătorit prin Fenicia şi Samaria şi au istorisit despre cum s-au convertit neamurile. Şi le-au făcut astfel o mare bucurie tuturor fraţilor.

4. Când au ajuns în Ierusalim, au fost primiţi de biserică, de apostoli şi de bătrâni şi au povestit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei.

5. Atunci unii din partida fariseilor care crezuseră s-au ridicat şi au spus că şi neamurile trebuie să fie circumcise şi că trebuie să li se poruncească şi lor să păzească Legea lui Moise.

6. Apostolii şi bătrânii s-au adunat ca să vadă ce este de făcut în legătură cu această problemă.

7. După multe discuţii, Petru s-a ridicat şi le-a zis: „Bărbaţi, fraţilor, voi ştiţi că de o bună bucată de vreme, Dumnezeu a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă.

8. Şi Dumnezeu, Care cunoaşte inimile, a depus mărturie pentru ele, dându-le Duhul Sfânt la fel ca şi nouă.

9. El n-a făcut nici o deosebire între noi şi ele, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă.

10. Acum deci, de ce-L puneţi la încercare pe Dumnezeu, punând pe gâtul ucenicilor un jug pe care nici strămoşii noştri şi nici noi nu l-am putut purta?

11. Dimpotrivă, noi credem că suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus, la fel ca şi ele.“

12. Toată mulţimea a tăcut şi i-a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel istorisind toate semnele şi minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei printre neamuri.

Hotărârea Bisericii.

13. Când au terminat de vorbit, Iacov a zis: „Bărbaţi, fraţilor, ascultaţi-mă!

14. Simon ne-a istorisit cum mai întâi Dumnezeu Şi-a arătat grija luând dintre neamuri un popor pentru Numele Său.

15. Şi cu acest lucru sunt de acord cuvintele profeţilor, aşa cum este scris:

16. «După aceea, Mă voi întoarce şi voi ridica cortul căzut al lui David. Îi voi ridica ruinele şi-l voi reclădi,

17. ca astfel rămăşiţa de oameni să-L caute pe Domnul, precum şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu, zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri

18. şi Căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.»

19. De aceea, eu sunt de părere să nu le pricinuim greutăţi acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu,

20. ci să le scriem să se ferească de lucrurile pângărite de idoli, de adulter, de animale sugrumate şi de sânge.

21. Căci încă din generaţiile din vechime Moise are în fiecare cetate oameni care-l proclamă în sinagogi, el fiind citit în fiecare Sabat.“

22. Atunci apostolii şi bătrânii, împreună cu toată biserica, au hotărât să aleagă dintre ei nişte bărbaţi pe care să-i trimită în Antiohia, împreună cu Barnaba şi cu Pavel. I-au ales pe Iuda, numit şi Barsaba, şi pe Sila, bărbaţi cu funcţie de conducere între fraţi.

23. Au trimis prin ei următoarea scrisoare: „Apostolii şi bătrânii, fraţii voştri, către fraţii dintre neamuri, care sunt în Antiohia, Siria şi Cilicia. Salutare!

24. Fiindcă am auzit că unii care au plecat dintre noi, fără ca noi să le poruncim, v-au tulburat prin cuvintele lor şi v-au necăjit sufletele, (zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea,)

25. am hotărât într-un singur gând să alegem nişte bărbaţi pe care să-i trimitem la voi împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel,

26. oameni care şi-au riscat viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos.

27. Aşadar, i-am trimis pe Iuda şi pe Sila, şi ei vă vor spune, prin viu grai, aceleaşi lucruri.

28. Căci ni s-a părut potrivit, Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem nici o altă povară asupra voastră, decât aceste lucruri necesare

29. şi anume: să vă feriţi de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate şi de adulter, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi!“

Hotărârea adusă în Antiohia.

30. Aşadar, când cei trimişi au ajuns în Antiohia, au adunat mulţimea şi le-au dat scrisoarea.

31. Citind-o, fraţii s-au bucurat de mesajul de încurajare.

32. Iuda şi Sila, care şi ei erau profeţi, i-au încurajat pe fraţi şi i-au întărit prin multe cuvinte.

33. După ce au petrecut acolo câtva timp, au fost lăsaţi de către fraţi să plece în pace la cei care-i trimiseseră. (

34. Totuşi Sila a hotărât să rămână acolo.)

35. Pavel şi Barnaba au rămas în Antiohia şi, împreună cu mulţi alţii, dădeau învăţătură şi vesteau Cuvântul Domnului.

Pavel cercetează Bisericile.

36. După câteva zile, Pavel i-a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să vizităm fraţii din fiecare cetate în care am predicat Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac!“

37. Barnaba vroia să-l ia cu ei şi pe Ioan, numit Marcu,

38. dar Pavel considera că nu este bine să-l ia cu ei pe acela care-i părăsise în Pamfilia şi nu-i însoţise mai departe în lucrare.

39. Disputa a fost atât de aprinsă, încât s-au despărţit unul de altul. Barnaba l-a luat pe Marcu şi a plecat pe mare în Cipru,

40. iar Pavel l-a ales pe Sila şi a plecat, după ce a fost încredinţat de fraţi în grija harului Domnului.

41. El a călătorit prin Siria şi Cilicia, întărind bisericile.