Efeseni 4

1. Aşadar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, vă îndemn să trăiţi într-un mod vrednic de chemarea pe care v-a făcut-o Dumnezeu:

2. cu toată smerenia, blândeţea, cu răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în dragoste!

3. Străduiţi-vă să păstraţi unitatea pe care o dă Duhul, prin legătura păcii.

4. Este un singur trup şi un singur Duh, aşa cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde,

5. un Domn, o credinţă, un botez,

6. un Dumnezeu şi Tată al tuturor, Care este deasupra tuturor, prin toţi şi în toţi.

7. Dar fiecăruia dintre noi ne-a fost dat harul după măsura darului lui Cristos.

8. De aceea Scriptura spune: „Când S-a suit în înălţime, a luat în sclavie captivitatea şi a dat daruri oamenilor.“

9. Când se spune „S-a suit“, înseamnă că, înainte, El coborâse în părţile mai de jos ale pământului.

10. El, Cel Care a coborât, este Acelaşi cu Cel Care S-a suit mai sus de ceruri, ca să umple toate lucrurile.

11. El i-a desemnat pe unii apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,

12. pentru echiparea sfinţilor pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos,

13. până când vom ajunge toţi la unitate în credinţă şi în cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu, la omul matur şi la măsura maturităţii plinătăţii lui Cristos,

14. ca să nu mai fim copii duşi de valuri şi purtaţi de orice vânt de învăţătură dată prin viclenia oamenilor care înşală prin şiretlicurile lor,

15. ci, spunând adevărul în dragoste, să creştem în toate privinţele în El, Care este capul, Cristos.

16. Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin toate ligamentele de susţinere, creşte şi se zideşte pe sine în dragoste, după cum fiecare parte îşi face lucrarea.

17. Aşadar, vă spun aceasta şi depun mărturie în Domnul: nu mai trăiţi ca păgânii, în deşertăciunea gândirii lor!

18. Ei au mintea întunecată şi sunt despărţiţi de viaţa lui Dumnezeu datorită lipsei lor de cunoaştere, care este o urmare a împietririi lor.

19. Ei nu mai au ruşine; s-au dedat depravării, trăind cu lăcomie în toate necurăţiile.

20. Dar voi nu aşa L-aţi cunoscut pe Cristos!

21. Cu siguranţă, aţi auzit despre El şi, ca urmaşi ai Lui, aţi fost învăţaţi adevărul care este în Isus.

22. Aţi fost învăţaţi, în ce priveşte felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi, care se perverteşte după poftele înşelătoare,

23. să vă înnoiţi în atitudinea minţii voastre

24. şi să vă îmbrăcaţi cu omul cel nou, care este creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi sfinţenia care vin din adevăr.

25. Aşadar, lăsaţi-vă de minciună şi „fiecare să spună semenului său adevărul“, pentru că suntem mădulare unii altora.

26. „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi!“ Nu lăsaţi să apună soarele peste mânia voastră!

27. Nu daţi ocazie diavolului!

28. Cel care a furat, să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze, ca să-şi câştige existenţa în mod cinstit şi să-l poată ajuta pe cel ce este în nevoie.

29. Să nu vă iasă din gură nici un cuvânt stricat, ci numai ceea ce este folositor pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor care-l aud.

30. Să nu-L întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării!

31. Orice amărăciune, mânie, furie, ţipăt şi blasfemie şi orice răutate să piară dintre voi!

32. În schimb, fiţi buni unii cu alţii, plini de compasiune, iertându-vă unii pe alţii, aşa cum v-a iertat şi Dumnezeu, în Cristos.