Daniel 8

1. În al treilea an al domniei împăratului Belşaţar, mie, Daniel, mi s-a arătat o viziune, după cea care mi se arătase înainte.

2. În viziunea aceasta, m-am văzut în capitala Susa, în provincia Elam; am mai văzut în viziune că eram pe malul râului Ulai.

3. Mi-am ridicat privirea, m-am uitat şi iată că lângă râu stătea un berbec cu două coarne. Coarnele acestea erau lungi, dar unul era mai lung decât celălalt, cel lung crescând la urmă.

4. Am văzut cum berbecul împungea spre apus, spre nord şi spre sud. Nici un animal nu-i putea sta împotrivă şi nimeni nu putea scăpa de sub puterea lui. El făcea ce voia şi a ajuns puternic.

5. În timp ce căutam să înţeleg aceste lucruri, iată că a venit un ţap din apus, străbătând toată suprafaţa pământului, fără să atingă însă pământul. Ţapul avea un corn impunător între ochi.

6. A venit până la berbecul care avea două coarne, pe care l-am văzut stând lângă râu, şi s-a năpustit asupra lui cu o furie năprasnică.

7. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec şi s-a întărâtat împotriva lui. Apoi a izbit berbecul şi i-a rupt cele două coarne, fără ca berbecul să fi avut putere să i se împotrivească. L-a trântit la pământ şi l-a călcat în picioare; şi nu a fost nimeni care să-l poată scăpa pe berbec de sub puterea ţapului.

8. Ţapul a continuat să crească în putere, dar, când a ajuns la culmea puterii sale, cornul cel mare i s-a rupt. În locul lui au ieşit alte patru coarne, impunătoare, înspre cele patru vânturi ale cerului.

9. Dintr-unul din ele a ieşit un corn mai mic, care a crescut peste măsură de mult spre sud, spre răsărit şi spre ţara cea minunată.

10. S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a aruncat la pământ o parte din oştire şi din stele şi le-a călcat în picioare.

11. S-a înălţat până la Căpetenia oştirii şi i-a luat jertfa continuă, iar locul Sanctuarului Lui a fost dărâmat.

12. Oştirea şi jertfa continuă au fost date pe mâna lui din pricina nelegiuirii. Cornul a aruncat adevărul la pământ şi a reuşit în ceea ce a făcut.

13. Atunci am auzit un sfânt vorbind şi un alt sfânt întrebându-l pe cel ce vorbea: „În cât timp se va împlini viziunea despre jertfa continuă, despre nelegiuirea ce a adus pustiire şi despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaş şi a oştirii?“

14. El mi-a dat mie răspunsul: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Lăcaş va fi curăţit.“

15. În timp ce eu, Daniel, aveam viziunea aceasta şi căutam s-o înţeleg, iată că cineva, care era la înfăţişare ca un om, a apărut stând în picioare în faţa mea.

16. Am auzit un glas de om venind din mijlocul râului Ulai care striga şi zicea astfel: „Gabriele, fă-l să înţeleagă această viziune!“

17. Când a venit lângă locul unde eram, m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Înţelege, fiul omului, că viziunea este cu privire la vremea sfârşitului!“

18. Când mi-a vorbit, am căzut leşinat cu faţa la pământ. El m-a atins şi m-a ridicat iarăşi în picioare în locul unde mă aflam.

19. Apoi mi-a zis astfel: „Iată, îţi voi spune ce se va întâmpla în vremea de apoi a indignării, căci viziunea se referă la vremea hotărâtă sfârşitului.

20. Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, îi înfăţişează pe împăraţii Mediei şi Persiei.

21. Ţapul cel aprig este împăratul Greciei. Cornul cel mare, care era între ochii lui, este primul împărat.

22. Faptul că acest corn a fost frânt şi că în locul lui s-au ridicat altele patru înseamnă că din neamul aceasta se vor ridica patru împărăţii, dar nu vor avea puterea ei.

23. La sfârşitul domniei lor, când păcatele răzvrătiţilor vor fi la culme, se va ridica un împărat semeţ şi iscusit în uneltiri.

24. El va fi puternic, dar nu prin propria-i putere; va face pustiiri de necrezut şi va reuşi în ceea ce va face. Îi va nimici pe cei puternici şi pe poporul sfinţilor.

25. Din pricina isteţimii lui şi a propăşirii înşelăciunii din mâna lui, inima i se va mândri. Va distruge pe mulţi care se credeau în siguranţă şi va sta chiar împotriva Căpeteniei căpeteniilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omeneşti.

26. Cât despre viziunea cu serile şi dimineţile, care ţi s-a spus, ea este adevărată. Tu însă tăinuieşte viziunea, căci este cu privire la nişte zile îndepărtate“

27. Eu, Daniel, am fost istovit şi bolnav câteva zile, dar apoi m-am sculat şi m-am ocupat de treburile împăratului. Eram uimit din pricina viziunii pe care nimeni nu o putea înţelege.