Daniel 7

Vedeniile lui Daniel.

1. În primul an de domnie al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a avut un vis şi i-au trecut prin minte viziuni, în timp ce dormea. La urmă, Daniel a scris visul şi a povestit lucrurile care aveau însemnătate.

2. Daniel a spus astfel: „În timpul vedeniei mele de noapte, m-am uitat şi iată că cele patru vânturi ale cerului au izbucnit pe marea cea mare.

3. Şi patru fiare mari, diferite una de cealaltă, au ieşit din mare.

4. Prima semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat până când i-au fost smulse aripile, a fost ridicată de la pământ, a stat în picioare ca un om şi i s-a dat o inimă de om.

5. Şi iată că o altă fiară, a doua, era ca un urs. Ea stătea culcată pe o parte, ţinând trei coaste în gură, între colţi. Şi i s-a zis astfel: «Scoală-te şi mănâncă multă carne!»

6. În momentul acela m-am uitat şi iată că mai era o alta ca un leopard. Fiara aceasta avea pe spate patru aripi ca de pasăre şi patru capete; şi i s-a dat stăpânire.

7. În momentul acela, în timpul vedeniilor mele de noapte, m-am uitat şi iată că era o a patra fiară, înfricoşătoare, înspăimântătoare şi nespus de puternică. Avea nişte dinţi mari de fier, devora, sfărâma şi călca resturile în picioare; era diferită de toate fiarele de dinaintea ei şi avea zece coarne.

8. Mă uitam cu atenţie la coarne şi iată că a apărut între ele un alt corn, mai mic, iar trei dintre primele coarne au fost dezrădăcinate dinaintea lui. Acest corn avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie.

9. În timp ce mă uitam, nişte tronuri au fost aşezate şi un Îmbătrânit de Zile a luat loc. Haina Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Lui era ca lâna curată. Tronul Lui era numai flăcări de foc, iar roţile tronului erau un foc aprins.

10. Un râu de foc curgea ieşind dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi nişte cărţi au fost deschise.

11. Am continuat să mă uit din pricina răsunetului cuvintelor trufaşe pe care cornul acela le rostea. M-am uitat până când fiara a fost ucisă şi trupul ei a fost distrus şi aruncat în foc, ca să fie ars.

12. Celorlalte fiare li s-a luat stăpânirea, dar li s-a îngăduit o prelungire a vieţii până la o vreme şi un timp anume.

13. M-am uitat în timpul viziunilor mele de noapte şi iată că pe norii cerului venea Cineva Care era ca un fiu al omului. El S-a apropiat de Cel Îmbătrânit de Zile şi a fost adus înaintea Acestuia.

14. Lui I s-a dat stăpânirea, onoarea şi Împărăţia, ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de orice limbă! Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, care nu va trece, iar Împărăţia Lui nu va fi distrusă niciodată!

15. Eu, Daniel, m-am tulburat în duhul meu, şi viziunile din mintea mea m-au înspăimântat.

16. M-am apropiat de unul dintre cei ce stăteau în preajmă şi i-am cerut adevărul cu privire la toate acestea. El mi-a vorbit şi mi-a făcut cunoscută interpretarea acestor lucruri:

17. „Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi care se vor ridica pe pământ.

18. Dar sfinţii Celui Preaînalt vor primi Împărăţia şi o vor stăpâni pe vecie, pentru veci de veci.“

19. Apoi am dorit să mă lămuresc cu privire la fiara a patra, care era diferită de toate celelalte şi nespus de înfricoşătoare; avea colţi de fier şi gheare de bronz, devora, sfărâma şi călca resturile în picioare.

20. Am dorit să mă lămuresc şi cu privire la cele zece coarne de pe capul ei, precum şi cu privire la celălalt corn care ieşise şi dinaintea căruia căzuseră trei, acel corn care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi o înfăţişare mai impunătoare decât a celorlalte.

21. M-am uitat iarăşi şi am văzut cum cornul acela a făcut război cu sfinţii şi a putut să-i biruiască,

22. până când a venit Cel Îmbătrânit de Zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt şi până când a sosit vremea când sfinţii au luat în stăpânire Împărăţia.

23. Iată ce mi-a zis: „Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea va fi diferită de toate celelalte împărăţii; va devora tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va sfărâma.

24. Iar cele zece coarne sunt zece împăraţi care se vor ridica din împărăţia aceasta. După ei se va ridica un altul; el va fi diferit de ceilalţi şi îi va smeri pe trei dintre ei.

25. Va rosti cuvinte jignitoare împotriva Celui Preaînalt şi îi va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt. Se va gândi să schimbe vremurile hotărâte prin lege, iar sfinţii vor fi daţi în mâna lui timp de un an, doi ani şi o jumătate de an.

26. Dar va fi o judecată şi i se va lua stăpânirea, ca să fie distrusă şi nimicită pentru totdeauna.

27. Apoi domnia, stăpânirea şi măreţia împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri vor fi date poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică şi toate stăpânirile Îi vor sluji şi Îl vor asculta.“

28. Aici s-au încheiat cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au înspăimântat foarte tare gândurile mele şi mi s-a schimbat culoarea feţei, dar am păstrat cuvintele în inima mea.