Cantarea cantarilor 8

1. O, dacă ai fi fost frate cu mine şi dacă ai fi fost alăptat de mama mea! Atunci te-aş fi găsit afară, te-aş fi sărutat şi nimeni nu m-ar fi dispreţuit!

2. Te-aş fi luat şi te-aş fi condus în casa mamei mele, care m-a învăţat. Ţi-aş fi dat să bei vin aromat şi nectar din rodiile mele.

3. Mâna lui stângă să fie sub capul meu şi cu mâna lui dreaptă să mă îmbrăţişeze!

4. Vă conjur, fiice ale Ierusalimului: nu stârniţi şi nu treziţi iubirea până când nu-i va face ei plăcere!

5. Cine este aceea care apare din pustie sprijinindu-se de iubitul ei? Te-am trezit sub măr, acolo unde mama ta te-a conceput, acolo unde a suferit durerile pentru a te naşte.

6. Pune-mă ca o pecete pe inima ta şi asemenea unui semn pe braţul tău! Fiindcă dragostea este puternică precum moartea, iar ardoarea ei este neînduplecată precum Locuinţa Morţilor; flăcările ei sunt flăcări de foc, flăcări mistuitoare!

7. Apele mari nu pot să stingă dragostea, râurile nu sunt în stare să o înece! Dacă un om ar dărui toate bogăţiile din casa lui pentru iubire, ar fi doar profund dispreţuit!

8. Avem o soră tânără căreia nu i-au crescut încă sânii. Ce vom face pentru sora noastră în ziua când va fi peţită?

9. Dacă este un perete, vom construi pe el turnuri de argint, iar dacă este o uşă o vom închide cu scânduri de cedru!

10. Eu sunt un zid, iar sânii mei sunt ca nişte turnuri! Şi astfel am devenit în ochii lui ca una care i-a adus împlinire!

11. Solomon avea o vie in Baal-Hamon; el a încredinţat-o unor îngrijitori şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de şecheli de argint.

12. Via mea, este a mea şi numai a mea! Cei o mie de şecheli să-ţi revină ţie, Solomoane, iar două sute celor ce-i îngrijesc rodul!

13. Tu, care locuieşti în grădini, însoţită de prieteni, dă-mi voie să-ţi aud glasul!

14. Aleargă, iubitul meu, fii asemenea unei gazele sau asemenea unui pui de cerb peste munţii înmiresmaţi!