Apocalipsa 4

1. După toate acestea, m-am uitat şi iată că în cer era o uşă deschisă. Glasul, pe care prima oară îl auzisem vorbindu-mi ca sunetul unei trâmbiţe, mi-a zis: „Urcă-te aici şi-ţi voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea!“

2. Imediat am fost în Duhul; şi iată că în cer era un tron, iar pe tron şedea Cineva.

3. Cel Ce şedea pe tron era la înfăţişare asemenea unei pietre de iaspis şi de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, asemenea smaraldului la înfăţişare.

4. De jur împrejurul tronului erau douăzeci şi patru de tronuri, iar pe aceste tronuri şedeau douăzeci şi patru de bătrâni îmbrăcaţi în haine albe şi având pe cap coroane de aur.

5. Din tron ieşeau fulgere, sunete şi tunete. Înaintea tronului ardeau şapte lămpi de foc – care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu –

6. şi tot înaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, asemenea cristalului. În mijloc, de jur împrejurul tronului, erau patru fiinţe vii, pline de ochi în faţă şi în spate.

7. Prima fiinţă vie era asemenea unui leu, a doua fiinţă vie era asemenea unui viţel, a treia fiinţă vie avea faţa ca a unui om, iar a patra fiinţă vie era asemenea unui vultur care zboară.

8. Fiecare dintre cele patru fiinţe vii avea şase aripi şi era plină de ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte ele spuneau fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul, Dumnezeul cel Atotputernic, Care era, Care este şi Care vine!“

9. Ori de câte ori fiinţele vii Îi dădeau slavă, onoare şi mulţumire Celui Ce şedea pe tron, Care este viu în vecii vecilor,

10. cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui Ce şedea pe tron, I se închinau Celui Ce este viu în vecii vecilor şi îşi puneau coroanele înaintea tronului, zicând:

11. „Tu eşti vrednic, Domnul şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, onoarea şi puterea, pentru că Tu le-ai creat pe toate şi prin voia Ta ele au existat şi au fost create!“