Apocalipsa 18

1. După toate acestea, am văzut un alt înger care cobora din cer şi care avea o mare autoritate; pământul a fost luminat de splendoarea lui.

2. El a strigat cu glas puternic: „A căzut, a căzut marele Babilon, a devenit o locuinţă a demonilor, un adăpost pentru orice duh necurat, un adăpost pentru orice pasăre necurată, un adăpost pentru orice fiară necurată şi detestată,

3. pentru că din vinul mâniei datorat desfrânării ei au băut toate neamurile, regii pământului s-au desfrânat cu ea, iar negustorii pământului s-au îmbogăţit din puterea senzualităţii ei!“

4. Am auzit un alt glas din cer spunând: „Ieşi afară din ea, poporul Meu, ca să nu fii părtaş păcatelor ei şi să nu primeşti din urgiile ei,

5. pentru că păcatele ei s-au îngrămădit până la cer, iar Dumnezeu Şi-a amintit de nelegiuirile ei!

6. Daţi-i înapoi după cum a dat ea şi plătiţi-i înapoi dublu pentru faptele ei; în paharul în care a amestecat ea, amestecaţi-i o porţie dublă!

7. Daţi-i tot atâta suferinţă şi jale, pe cât şi-a dat ea însăşi glorie şi viaţă senzuală! Pentru că zice în inima ei: «Şed ca o împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi vedea niciodată jalea!»

8. De aceea urgiile vor veni asupra ei într-o singură zi – moarte, jale şi foamete – şi va fi arsă în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, Care o judecă, este puternic.

9. Împăraţii pământului care s-au desfrânat cu ea şi care au dus o viaţă senzuală o vor plânge şi o vor boci când vor vedea fumul arderii ei.

10. Ei vor sta departe, înfricoşaţi de chinul ei, şi vor spune: «Vai, vai, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea puternică! Într-un ceas a venit condamnarea ta!»

11. Negustorii pământului o vor plânge şi o vor jeli, pentru că nimeni nu le va mai cumpăra marfa:

12. marfă de aur, argint, pietre preţioase, mărgăritare; in fin, purpură, mătase şi ţesătură stacojie; tot felul de lucruri din lemn de lămâi, tot felul de lucruri din fildeş, tot felul de lucruri din lemn preţios; bronz, fier şi marmură;

13. scorţişoară, condimente, tămâie, parfum, tămâie scumpă, vin şi untdelemn de măsline, făină fină, grâu, animale de povară, oi, cai, care, sclavi şi sufletele oamenilor.

14. Rodul după care tânjea sufletul tău s-au dus de la tine; toate lucrurile tale luxoase şi strălucitoare sunt pierdute pentru tine şi niciodată nu vor mai fi găsite.

15. Cei ce fac comerţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe, înfricoşaţi de chinul ei, plângând, jelindu-se

16. şi spunând: «Vai, vai, cetatea cea mare, îmbrăcată în in fin, în purpură şi în ţesătură stacojie, împodobită cu aur, pietre preţioase şi mărgăritare!

17. O bogăţie atât de mare a fost distrusă într-un singur ceas!» Orice căpitan de corabie, toţi cei ce călătoresc pe mare, marinarii şi cei care lucrează pe mare vor sta departe

18. şi, văzând fumul arderii ei, vor striga, zicând: «Care cetate a mai fost ca cetatea cea mare?»

19. Îşi vor arunca ţărână pe capete şi vor striga plângând şi jelindu-se: «Vai, vai, cetatea cea mare, din prosperitatea căreia s-au îmbogăţit toţi cei ce aveau corăbii pe mare! Într-un ceas a fost pustiită!»

20. «Bucuraţi-vă de ea, tu, cerule, şi voi, sfinţilor, apostolilor şi profeţilor, pentru că Dumnezeu a rostit judecata împotriva ei, în favoarea voastră!»“

21. Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, şi a aruncat-o în mare, spunând: „Cu o asemenea violenţă va fi aruncat Babilonul, marea cetate, şi niciodată nu va mai fi găsit!

22. Iar sunetul harpiştilor, al muzicienilor, al flautiştilor şi al trompetiştilor nu se va mai auzi niciodată în tine! Nici un meseriaş, de nici o meserie, nu se va mai găsi vreodată în tine; sunetul morii nu se va mai auzi niciodată în tine;

23. lumina lămpii nu va mai străluci niciodată în tine; glasul mirelui şi al miresei nu se vor mai auzi niciodată în tine – întrucât negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului, întrucât prin vrăjitoria ta au fost înşelate toate neamurile

24. şi în tine s-a găsit sângele profeţilor, al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost ucişi pe pământ!“