2 Imparati 23

Nimicirea închinării la idoli.

1. Atunci regele Iosia i-a strâns la el pe toţi cei din sfatul bătrânilor lui Iuda şi ai Ierusalimului.

2. Apoi s-a dus la Casa Domnului împreună cu toţi bărbaţii lui Iuda, cu toţi locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi cu profeţii, cu întreg poporul, de la mic la mare, şi a citit în auzul lor toate cuvintele Cărţii Legământului, care a fost găsită în Casa Domnului.

3. Regele a stat în picioare lângă stâlpul său şi a încheiat un legământ înaintea Domnului, hotărându-se să-L urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, mărturiile şi hotărârile Lui din toată inima şi din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele acestui legământ, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legământ.

4. Regele a poruncit marelui preot Hilchia, preoţilor de rangul al doilea şi paznicilor porţii să scoată din Templul Domnului toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Aşera şi pentru toată oştirea cerurilor. Şi el le-a ars în afara Ierusalimului, în valea Chidron, iar cenuşa le-a dus-o la Betel.

5. A îndepărtat preoţii păgâni care au fost puşi de regii lui Iuda să ardă tămâie pe înălţimi, în cetăţile lui Iuda şi împrejurul Ierusalimului. De asemenea, a izgonit pe cei ce ardeau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, stelelor şi întregii oştiri a cerurilor.

6. A scos stâlpul Aşerei din Casa Domnului şi l-a dus la uedul Chidron, în afara Ierusalimului; l-a ars lângă uedul Chidron, prefăcându-l în cenuşă şi i-a împrăştiat cenuşa pe mormintele oamenilor.

7. A dărâmat locuinţele bărbaţilor care se prostituau care erau în Casa Domnului şi unde femeile împleteau corturi pentru Aşera.

8. Iosia i-a izgonit pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda şi a distrus înălţimile unde preoţii ardeau tămâie, de la Gheva până la Beer-Şeba. A dărâmat, de asemenea, înălţimile de la porţi, cele care erau la intrarea porţii lui Iosua, conducătorul cetăţii, în partea stângă a porţii cetăţii.

9. Deşi preoţii înălţimilor nu slujeau la altarul Domnului din Ierusalim, ei totuşi mâncau azime printre rudeniile lor.

10. Regele a pângărit, de asemenea, Tofetul, care este în Valea Hinomiţilor, pentru ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc pentru Moleh.

11. El a îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care regii lui Iuda îi închinaseră soarelui. Ei erau lângă odaia din curte a unui demnitar pe nume Natan-Melek. Apoi Iosia a ars carele închinate soarelui.

12. Regele a dărâmat altarele pe care le făcuseră regii lui Iuda pe acoperişul odăii de sus a lui Ahaz, precum şi altarele pe care le făcuse Manase în cele două curţi ale Casei Domnului. Le-a luat de acolo şi le-a aruncat molozul în uedul Chidron.

13. Regele a pângărit înălţimile care erau în faţa Ierusalimului, în partea dreaptă a Muntelui Depravării, pe care le construise Solomon, regele lui Israel, pentru Aştoret, urâciunea sidonienilor, pentru Chemoş, urâciunea Moabului, şi pentru Milcom, urâciunea amoniţilor.

14. A distrus pietrele sacre, a dărâmat aşerele şi a umplut locurile lor cu oase de oameni.

15. El a dărâmat chiar şi altarul care era la Betel, precum şi înălţimea pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască - a dărâmat deci atât altarul, cât şi înălţimea. El a dat foc atât înălţimii, prefăcând-o în cenuşă, cât şi stâlpului Aşerei.

Mormântul proorocului din Iuda.

16. Când Iosia a privit în jur şi a văzut mormintele care erau acolo, pe deal, a trimis să ia oasele din morminte. A ars oasele pe altar, pângărindu-l după Cuvântul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care vestise aceste lucruri.

17. La un moment dat el a întrebat: - Al cui este mormântul aceasta din piatră, pe care îl văd? Oamenii cetăţii i-au răspuns: - Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda şi a profeţit împotriva altarului din Betel aceste lucruri pe care le-ai făcut.

18. - Lăsaţi-l şi nimeni să nu-i mişte oasele! a zis el. Ei au lăsat oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaria.

19. De asemenea, Iosia a mai îndepărtat toate templele care erau pe înălţimile din cetăţile Samariei, pe care le zidiseră regii lui Israel ca să-L mânie pe Domnul. A făcut cu ele întocmai cum făcuse la Betel.

20. Iosia i-a înjunghiat pe altare pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo şi a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.

Prăznuirea Paştelor.

21. Regele a poruncit întregului popor următoarele: „Sărbătoriţi Paştele Domnului, Dumnezeul vostru, aşa cum este scris în această Carte a Legământului!“

22. Paşte ca acesta nu se mai sărbătorise din perioada judecătorilor care judecau pe Israel şi nici chiar în toată perioada regilor lui Israel şi a regilor lui Iuda.

23. Abia în al optsprezecelea an al domniei regelui Iosia, acest Paşte a fost sărbătorit în cinstea Domnului la Ierusalim.

24. Iosia a mai îndepărtat pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe cei care se ocupă cu descântece, terafimii, idolii şi toate celelalte urâciuni care se puteau vedea pe teritoriul lui Iuda şi la Ierusalim, împlinind astfel cuvintele Legii scrise în Cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului.

25. Nici unul dintre înaintaşii lui Iosia nu a fost ca el, adică să se întoarcă la Domnul din toată inima, din tot sufletul şi cu toată puterea lui, aşa cum zice toată Legea lui Moise. Şi nici după aceea nu s-a ridicat nimeni ca el.

26. Totuşi Domnul nu S-a întors din iuţimea mâniei Lui celei mari, mânie care era aprinsă împotriva lui Iuda din cauza tuturor faptelor prin care Îl mâniase Manase.

27. Şi Domnul a zis: „Voi îndepărta pe Iuda din prezenţa Mea, cum am îndepărtat pe Israel şi voi lepăda atât această cetate, Ierusalimul, pe care l-am ales, cât şi Casa despre care ziceam că acolo va fi Numele Meu.“

28. Celelalte fapte ale lui Iosia şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?

29. Pe vremea sa, faraonul Neco, monarhul Egiptului, a înaintat la râul Eufrat, la împăratul Asiriei. Regele Iosia i-a ieşit împotrivă. Neco l-a înfruntat la Meghido şi l-a ucis.

30. Slujitorii lui l-au luat mort din Meghido, l-au adus într-un car la Ierusalim şi l-au înmormântat în mormântul său. Apoi poporul ţării l-a luat pe Iehoahaz, fiul lui Iosia, şi l-a uns făcându-l rege în locul tatălui său.

Ioahaz, împăratul lui Iuda.

31. Iehoahaz era în vârstă de douăzeci şi trei de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Mama sa se numea Hamutal şi era fiica lui Ieremia din Libna.

32. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, tot aşa cum făcuseră şi strămoşii săi.

33. Faraonul Neco l-a pus în lanţuri la Ribla, în ţara Hamat, ca să nu mai domnească în Ierusalim. Apoi a pus peste ţară un tribut de o sută de talanţi de argint şi un talant de aur.

34. Faraonul Neco l-a pus rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său şi i-a schimbat numele în Iehoiachim. Iar pe Iehoahaz l-a luat şi l-a dus în Egipt, unde a şi murit.

35. Iehoiachim i-a dat faraonului aurul şi argintul, însă el a împovărat ţara pentru a putea da argintul cerut de faraon. A hotărât fiecărui om o anumită parte, dând astfel faraonului Neco argintul şi aurul luat de la poporul ţării.

Ioiachim, împăratul lui Iuda.

36. Iehoiachim era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Zebida şi era fiica lui Pedaia din Ruma.