2 Cronici 24

Ioas începe să domnească şi drege Templul.

1. Ioaş era în vârstă de şapte ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de patruzeci de ani. Mama lui se numea Ţibia şi era din Beer-Şeba.

2. Ioaş a făcut ce este drept înaintea Domnului, în tot timpul vieţii preotului Iehoiada.

3. Iehoiada i-a ales două soţii şi astfel lui Ioaş i s-au născut fii şi fiice.

4. După aceea, Ioaş s-a hotărât în inima lui să restaureze Casa Domnului.

5. A convocat preoţii şi leviţii şi le-a zis: „Mergeţi în cetăţile lui Iuda şi strângeţi de la toţi israeliţii darea anuală pentru restaurarea Casei Dumnezeului vostru. Împliniţi-vă degrabă însărcinarea!“ Dar leviţii nu s-au grăbit.

6. Regele l-a chemat pe Iehoiada, preotul conducător, şi i-a zis: „De ce nu ai vegheat ca leviţii să strângă din Iuda şi din Ierusalim contribuţia rânduită de Moise, robul Domnului, şi de adunarea lui Israel pentru Cortul Mărturiei?

7. Căci nelegiuita aceea de Atalia şi fiii ei au despuiat Casa lui Dumnezeu şi au dedicat baalilor toate lucrurile sfinte ale Casei Domnului.“

8. La porunca regelui, au făcut un cufăr şi l-au pus afară, la poarta Casei Domnului.

9. Apoi au dat de veste în Iuda şi în Ierusalim ca oamenii să aducă Domnului contribuţia rânduită de Moise, robul lui Dumnezeu, asupra lui Israel în pustie.

10. Toate căpeteniile şi întregul popor şi-au adus contribuţia cu bucurie, până când cufărul s-a umplut.

11. Ori de câte ori cufărul era dus de către leviţi la dregătorii regelui, atunci când vedeau că era prea mult argint în el, venea scribul regelui împreună cu slujbaşul preotului conducător şi goleau cufărul. Apoi leviţii îl luau şi îl duceau înapoi la locul lui. Aşa făceau în fiecare zi şi astfel au strâns mult argint.

12. Apoi regele şi Iehoiada dădeau argintul celor ce se ocupau cu lucrarea de la Casa Domnului, iar aceştia angajau zidari şi tâmplari care să restaureze Casa Domnului, precum şi lucrători în fier şi în aramă care să repare Casa Domnului.

13. Lucrătorii s-au apucat de treabă şi astfel, prin lucrarea mâinilor lor, restaurarea a înaintat până când au adus Casa lui Dumnezeu în bună stare şi au consolidat-o.

14. Când au terminat, au adus înaintea regelui şi a lui Iehoiada argintul rămas. Din el au făcut unelte pentru Casa Domnului, unelte pentru slujbă şi pentru arderile de tot, cupe, precum şi vase de aur şi de argint. Cât timp a trăit Iehoiada s-au adus continuu arderi de tot la Casa Domnului.

15. Iehoiada a murit fiind bătrân şi sătul de zile. La moartea sa, avea o sută treizeci de ani.

16. L-au înmormântat în Cetatea lui David, la un loc cu regii, căci făcuse numai bine în Israel, atât cu privire la Dumnezeu, cât şi cu privire la Casa Lui.

Ioas şi închinarea la idoli.

17. După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit şi şi-au arătat supunerea faţă de rege. Atunci regele a ascultat de ei.

18. Au părăsit Casa Domnului, Dumnezeul strămoşilor lor, au slujit aşerelor şi idolilor. Mânia Domnului a venit asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului din cauza acestei vinovăţii a lor.

19. Domnul le-a trimis profeţi ca să-i întoarcă la El, să mărturisească împotriva lor, dar poporul nu a vrut să asculte.

20. Atunci Duhul lui Dumnezeu l-a umplut pe Zaharia, fiul preotului Iehoiada, care a stat înaintea poporului şi le-a vorbit astfel: „Aşa vorbeşte Dumnezeu: «De ce aţi călcat poruncile Domnului? Nu veţi propăşi! Fiindcă L-aţi uitat pe Domnul, şi El vă va uita!»“

21. Ei însă au uneltit împotriva lui şi, la porunca regelui, l-au împroşcat cu pietre în curtea Casei Domnului.

22. Regele Ioaş nu şi-a amintit de tot binele pe care i l-a făcut Iehoiada, tatăl acestuia, şi i-a ucis fiul. În timp ce murea, Zaharia a zis: „Domnul să vadă şi să judece!“

23. Un an mai târziu, oastea Aramului a înaintat împotriva lui Ioaş. Ei au venit în Iuda şi la Ierusalim şi au nimicit din popor toate căpeteniile poporului, iar prada au trimis-o în întregime regelui din Damasc.

24. Chiar dacă oastea arameilor a venit cu un mic număr de oameni, Domnul a dat în mâinile lor oştirea mult mai numeroasă a celor din Iuda, căci aceştia Îl părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor. Şi astfel ei au adus judecata asupra lui Ioaş.

25. Când arameii au plecat de la el, ei l-au lăsat în chinuri mari. Slujitorii săi au uneltit împotriva lui, din cauza sângelui fiului preotului Iehoiada şi l-au ucis în patul lui. El a murit şi a fost înmormântat în Cetatea lui David. El nu a fost înmormântat însă în mormântul regilor.

26. Cei care au uneltit împotriva lui au fost Zabad, fiul amonitei Şimat, şi Iehozabad, fiul moabitei Şimrit.

27. Cele privitoare la fiii săi, la multele profeţii despre el şi la restaurarea Casei lui Dumnezeu sunt scrise în „Relatarea Cărţii Regilor“. În locul lui a domnit fiul său Amaţia.