1 Corinteni 4

Ce sunt apostolii.

1. Aşadar, oamenii ar trebui să ne vadă ca pe nişte slujitori ai lui Cristos, ca pe nişte administratori ai tainelor lui Dumnezeu.

2. În rest, ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios.

3. Cât despre mine, puţin îmi pasă că aş fi judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc; ba încă nici eu însumi nu mă mai judec.

4. Căci n-am nimic să-mi reproşez; totuşi nu prin aceasta sunt îndreptăţit. Cel Ce mă judecă este Domnul.

5. De aceea, nu judecaţi nimic înainte de timpul potrivit, înainte să vină Domnul, Care va lumina lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi planurile inimilor. Atunci fiecare îşi va primi lauda de la Dumnezeu.

6. Fraţilor, am aplicat toate acestea mie şi lui Apolo, de dragul vostru, pentru ca, prin noi, să învăţaţi ce înseamnă „nimic dincolo de ceea ce este scris“ şi astfel nici unul dintre voi să nu se mândrească cu cineva împotriva altcuiva.

7. Căci cine te face diferit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te lauzi, ca şi cum nu l-ai fi primit?

Priveliştea apostolilor.

8. Sunteţi deja sătui! V-aţi îmbogăţit deja! Aţi început să domniţi fără noi! Şi măcar de aţi domni, ca să domnim şi noi împreună cu voi!

9. Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte condamnaţi la moarte, un spectacol pentru lume, pentru îngeri şi pentru oameni.

10. Noi suntem „nebuni“ de dragul lui Cristos, iar voi sunteţi înţelepţi în Cristos; noi suntem slabi, iar voi sunteţi puternici; voi sunteţi onoraţi, iar noi suntem dezonoraţi.

11. Până acum suntem flămânzi şi însetaţi, suntem în zdrenţe, suntem bătuţi şi fără casă

12. şi trudim lucrând cu mâinile noastre. Când suntem blestemaţi, binecuvântăm; când suntem persecutaţi, îndurăm;

13. când suntem defăimaţi, încurajăm. Am ajuns până în ziua de azi ca gunoiul acestei lumi, mizeria tuturor.

14. Nu vă scriu acestea ca să vă fac de ruşine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii preaiubiţi ai mei.

15. Chiar dacă aţi avea zece mii de călăuze în Cristos, totuşi nu aveţi mai mulţi părinţi, pentru că eu v-am născut în Cristos Isus, prin Evanghelie.

16. Vă îndemn deci, fiţi imitatorii mei!

17. De aceea vi l-am trimis pe Timotei, copilul meu preaiubit şi credincios în Domnul; el vă va reaminti căile mele în Cristos Isus, aşa cum le învăţ eu în toate bisericile.

Împărăţia lui Dumnezeu.

18. Unii dintre voi au devenit aroganţi, ca şi cum n-aş veni la voi.

19. Însă, dacă Domnul va vrea, voi veni curând, şi atunci voi vedea nu cuvintele, ci puterea celor ce au devenit aroganţi.

20. Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvinte, ci în putere.

21. Ce vreţi? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste şi cu duhul blândeţii?