Faptele apostolilor 11

Petru îşi îndreptăţeşte purtarea.

1. Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea au auzit că neamurile au primit şi ele Cuvântul lui Dumnezeu.

2. Când Petru s-a suit la Ierusalim, cei dintre creştinii circumcişi îl criticau,

3. spunând: „Ai intrat în casă la nişte bărbaţi necircumcişi şi ai mâncat cu ei!“

4. Atunci Petru a început să le explice pe rând cele întâmplate şi le-a zis:

5. „Eram în cetatea Iafo şi, în timp ce mă rugam, am văzut, într-o răpire sufletească, o viziune; am văzut ceva ca o pânză mare fiind coborâtă din cer de cele patru colţuri. A venit până la mine.

6. M-am uitat în ea cu atenţie şi am văzut patrupede de pe pământ, fiare sălbatice, animale mici şi păsări ale cerului.

7. Apoi am auzit un glas care mi-a zis: «Petru, ridică-te, înjunghie şi mănâncă!»

8. Însă eu am zis: «În nici un caz, Doamne! Căci niciodată n-a intrat în gura mea ceva pângărit sau necurat!»

9. Glasul mi-a vorbit a doua oară din cer: «Ceea ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti pângărit!»

10. Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi la cer.

11. Şi iată că imediat după aceea, la poarta casei în care eram stăteau trei bărbaţi, trimişi la mine din Cezareea.

12. Duhul mi-a spus să mă duc cu ei fără să fac deosebire. Cu mine au mers şi aceşti şase fraţi; am intrat împreună în casa acelui om,

13. iar el ne-a istorisit cum a văzut un înger stând în casa lui şi zicându-i: «Trimite la Iafo şi cheamă-l pe Simon, numit şi Petru,

14. care îţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta!»

15. În timp ce eu începusem să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, aşa cum S-a coborât şi peste noi la început.

16. Atunci mi-am amintit de vorba Domnului, mi-am amintit cum zicea: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.»

17. Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să-L pot împiedica pe Dumnezeu?!“

18. Când au auzit ei aceste lucruri, s-au liniştit şi L-au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Aşadar, Dumnezeu le-a dat şi neamurilor pocăinţa care duce la viaţă!“

Barnaba şi Saul la Antiohia.

19. Cei ce fuseseră împrăştiaţi de persecuţia care avusese loc în urma uciderii lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia. Ei nu vorbeau despre Cuvânt nimănui în afară de iudei.

20. Câţiva dintre ei însă, nişte bărbaţi din Cipru şi din Cirena, care veniseră în Antiohia, le-au vorbit şi eleniştilor, vestindu-le Evanghelia despre Domnul Isus.

21. Mâna Domnului era cu ei, şi astfel un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul.

22. Vestea despre ei a ajuns şi la urechile bisericii care era în Ierusalim, astfel că l-au trimis pe Barnaba să meargă până în Antiohia.

23. Când a ajuns şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să-I rămână credincioşi Domnului în toată năzuinţa inimii lor.

24. Căci Barnaba era un om bun şi plin de Duhul Sfânt şi de credinţă; şi o mare mulţime de oameni a fost adăugată la Domnul.

25. S-a dus apoi la Tars, ca să-l caute pe Saul

26. şi, când l-a găsit, l-a dus în Antiohia. Astfel, timp de un an întreg, ei s-au adunat cu biserica şi au dat învăţătură la o mare mulţime de oameni. În Antiohia ucenicii au fost numiţi pentru prima oară „creştini“.

O foamete prorocită de Agab.

27. În acele zile, au venit de la Ierusalim în Antiohia nişte profeţi.

28. Unul dintre ei, pe nume Agab, s-a ridicat şi a arătat, prin Duhul Sfânt, că urmează să vină o mare foamete în toată lumea. Şi aşa s-a şi întâmplat în timpul împăratului Claudiu.

29. Atunci ucenicii au hotărât să le trimită ajutor fraţilor care locuiau în Iudeea, fiecare după cât avea posibilitate;

30. şi aşa au şi făcut, trimiţând acest ajutor bătrânilor, prin Barnaba şi Saul.