Romani 3

Întâietatea Iudeului.

1. Deci care este întâietatea iudeului sau care este folosul circumciziei?

2. Mare, oricum: întâi că, în adevăr, lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.

3. Şi ce dacă unii n-au crezut, oare necredinţa lor va desfiinţa credincioşia lui Dumnezeu?

4. Nicidecum! Ci Dumnezeu să fie adevărat şi orice om, mincinos, după cum este scris: „Ca să fii îndreptăţit în cuvintele Tale şi să învingi când vei fi în judecată“.

5. Dar, dacă nedreptatea noastră arată dreptatea lui Dumnezeu, ce vom spune? Este nedrept Dumnezeu care Îşi revarsă mânia? Vorbesc ca un om.

6. Nicidecum! Altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?

7. Pentru că, dacă prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu a prisosit spre gloria Lui, de ce mai sunt şi eu judecat ca păcătos?

8. Şi de ce nu, după cum suntem defăimaţi şi după cum afirmă unii că spunem noi: „Să facem cele rele, ca să vină cele bune“? Condamnarea lor este dreaptă.

Iudeii şi Neamurile sunt la fel.

9. Atunci ce, suntem noi mai buni? Nicidecum: pentru că mai înainte i-am acuzat şi pe iudei şi pe greci, că toţi sunt sub păcat,

10. după cum este scris: „Nu este nici unul drept, nici unul măcar;

11. nu este nici unul care înţelege, nu este nici unul care-L caută pe Dumnezeu.

12. Toţi s-au abătut, au ajuns toţi împreună nefolositori; nu este nici unul care practică bunătatea, nu este nici unul măcar;

13. gâtlejul lor este un mormânt deschis; cu limbile lor înşelau; sub buzele lor este venin de aspidă;

14. gura lor este plină de blestem şi de amărăciune;

15. picioarele lor sunt grabnice să verse sânge;

16. pustiire şi necaz sunt în căile lor

17. şi n-au cunoscut calea păcii:

18. nu este teamă de Dumnezeu înaintea ochilor lor“.

19. Ştim însă că orice zice legea vorbeşte celor de sub lege, pentru ca orice gură să fie închisă şi toată lumea să fie sub judecată înaintea lui Dumnezeu.

20. De aceea, din faptele legii, nici o făptură nu va fi îndreptăţită înaintea Lui, pentru că prin lege vine cunoştinţa păcatului.

Iertarea prin credinţă.

21. Dar acum, fără lege, s-a arătat o dreptate a lui Dumnezeu, mărturisită de lege şi de profeţi;

22. o dreptate a lui Dumnezeu prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei care cred: pentru că nu este deosebire;

23. pentru că toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu,

24. fiind îndreptăţiţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus,

25. pe care Dumnezeu L-a rânduit ca ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, pentru arătarea dreptăţii Sale, datorită trecerii peste păcatele făcute mai înainte, în îngăduinţa lui Dumnezeu,

26. spre arătarea dreptăţii Sale în timpul de acum, astfel încât El să fie drept şi să-l îndreptăţească pe acela care este din credinţa în Isus.

27. Deci unde este lauda? A fost înlăturată. Prin care lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei;

28. pentru că noi socotim că omul este îndreptăţit prin credinţă, fără faptele legii.

29. Este Dumnezeu numai al iudeilor? Nu este şi al naţiunilor? Da, şi al naţiunilor:

30. deoarece, în adevăr, este un singur Dumnezeu care va îndreptăţi circumcizia din credinţă, şi necircumcizia prin credinţă.

Pilda lui Avraam.

31. Deci desfiinţăm noi legea prin credinţă? Nicidecum: ci noi întărim legea.