Romani 1

Urarea.

1. Pavel, rob al lui Isus Hristos, apostol chemat, pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu

2. (pe care a promis-o mai înainte prin profeţii Săi în scrieri sfinte)

3. despre Fiul Său (născut din sămânţa lui David, după carne,

4. rânduit Fiu al lui Dumnezeu în putere, după Duhul de sfinţenie, prin învierea morţilor), Isus Hristos, Domnul nostru,

5. prin care am primit har şi apostolie, în Numele Lui, spre ascultarea credinţei, între toate naţiunile,

6. printre care sunteţi şi voi, chemaţi ai lui Isus Hristos:

7. către toţi preaiubiţii lui Dumnezeu care sunt în Roma, sfinţi chemaţi: Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Hristos.

Pavel şi creştinii din Roma.

8. Întâi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, deoarece credinţa voastră este vestită în toată lumea.

9. Pentru că martor îmi este Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, că neîncetat amintesc de voi,

10. cerând întotdeauna în rugăciunile mele, dacă măcar acum, în sfârşit, prin voia lui Dumnezeu, îmi va fi îngăduit să vin la voi.

11. Pentru că doresc mult să vă văd, ca să vă fac parte de vreun dar de har spiritual, ca să fiţi întăriţi,

12. adică să fim mângâiaţi împreună între voi, fiecare prin credinţa care este în celălalt, atât a voastră, cât şi a mea.

13. Dar nu doresc să fiţi în necunoştinţă, fraţilor, că deseori mi-am propus să vin la voi (şi am fost împiedicat până acum), ca să am vreun rod şi printre voi, ca şi printre celelalte naţiuni.

14. Eu sunt dator şi grecilor şi barbarilor, şi celor înţelepţi şi celor nepricepuţi.

15. Astfel, atât cât depinde de mine, eu sunt gata să vă vestesc Evanghelia şi vouă, celor din Roma.

Neprihănirea se capătă prin credinţă.

16. Pentru că mie nu-mi este ruşine de Evanghelie; pentru că ea este puterea lui Dumnezeu spre mântuire, pentru oricine crede: atât iudeu, întâi, cât şi grec;

17. pentru că în ea se descoperă o dreptate a lui Dumnezeu din credinţă, spre credinţă, după cum este scris: „Dar cel drept va trăi din credinţă“.

Starea de păcat a omenirii.

18. Pentru că mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei neevlavii şi nedreptăţi a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nedreptate.

19. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este arătat în ei, pentru că Dumnezeu le-a arătat –

20. fiindcă, de la creaţia lumii, lucrurile Sale nevăzute se văd, fiind înţelese de minte prin lucrurile făcute, la fel şi eterna Sa putere şi divinitate – încât ei să fie fără scuză.

21. Fiindcă, după ce L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au glorificat ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci au ajuns deşerţi în gândurile lor şi inima lor fără pricepere a fost întunecată.

22. Susţinând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni

23. şi au schimbat gloria nepieritorului Dumnezeu în asemănarea imaginii omului pieritor şi a păsărilor şi a patrupedelor şi a reptilelor.

24. De aceea Dumnezeu i-a lăsat pradă poftelor inimilor lor spre necurăţie, ca să-şi dezonoreze trupurile între ei înşişi,

25. ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat pentru totdeauna! Amin.

26. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă unor patimi josnice; pentru că şi femeile lor au schimbat întrebuinţarea naturală în cea împotriva naturii;

27. şi în acelaşi fel şi bărbaţii, părăsind întrebuinţarea naturală a femeii, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi făcând lucruri de ruşine şi primind în ei înşişi răsplata cuvenită abaterii lor.

28. Şi, fiindcă nu au socotit că este bine să-L aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, Dumnezeu i-a lăsat pradă unei minţi nechibzuite, ca să practice lucruri neîngăduite,

29. fiind plini de orice nedreptate, răutate, lăcomie, intenţii rele; plini de invidie, ucidere, ceartă, viclenie, atitudini rele; şoptitori,

30. defăimători, urâtori de Dumnezeu, obraznici, orgolioşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,

31. fără pricepere, călcători de cuvânt, fără afectivitate naturală, fără milă.

32. Ca unii care cunosc judecata dreaptă a lui Dumnezeu, că cei care fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le practică, dar îşi şi găsesc plăcerea în cei care le fac.