Psalmii 62

Către mai marele cântăreţilor.

1. Numai în Dumnezeu rămâne liniştit sufletul meu; de la El vine mântuirea mea.

2. Numai El este stânca mea şi mântuirea mea, turnul meu înalt; nu mă voi clătina mult.

3. ✡ Până când vă veţi năpusti asupra unui om, să-l doborâţi toţi ca pe un perete aplecat, ca pe un zid gata să cadă?

4. Ei se sfătuiesc numai să-l doboare din înălţimea lui; îşi găsesc plăcerea în minciună; cu gura lor binecuvântează, dar în inima lor blestemă. Oprire.

5. Dar tu, suflete al meu, odihneşte-te în pace în Dumnezeu, pentru că de la El vine ce aştept.

6. Numai El este stânca mea şi mântuirea mea, turnul meu înalt: nu mă voi clătina.

7. La Dumnezeu este mântuirea mea şi gloria mea, stânca tăriei mele; adăpostul meu este în Dumnezeu.

8. Încrede-te în El în toate timpurile, poporule; vărsaţi-vă inima înaintea Lui: Dumnezeu este adăpostul nostru. Oprire.

9. ✡ Fiii oamenilor de rând sunt numai o suflare, fiii celor mari sunt minciună; puşi în cumpănă împreună, sunt mai puţin decât o suflare.

10. Nu vă încredeţi în asuprire şi nu vă puneţi speranţa deşartă în hoţie; când creşte bogăţia, nu vă lipiţi inima de ea.

11. O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit aceasta: că puterea este a lui Dumnezeu.

12. Şi a Ta, Doamne, este bunătatea, pentru că Tu răsplăteşti fiecărui om după fapta lui.