Psalmii 139

Către mai marele cântăreţilor.

1. Doamne, Tu m-ai cercetat şi mă cunoşti,

2. Tu ştii când mă aşez şi când mă ridic, de departe îmi pătrunzi gândul.

3. Tu ştii când umblu şi când mă culc şi cunoşti toate căile mele.

4. Încă nu-mi ajunge cuvântul pe limbă şi, iată, Doamne, Tu îl cunoşti în totul.

5. Tu mă ţii strâns pe dinapoi şi pe dinainte şi Ţi-ai pus mâna peste mine.

6. O cunoştinţă prea minunată pentru mine! Este atât de înaltă, că n-o pot ajunge.

7. ✡ Unde să mă duc de la Duhul Tău şi unde să fug de la faţa Ta?

8. Dacă mă sui în ceruri, Tu eşti acolo; dacă mă culc în Locuinţa morţilor, iată, Tu eşti acolo;

9. dacă aş lua aripile zorilor, dacă aş locui la capătul mării,

10. şi acolo mâna Ta mă va conduce şi dreapta Ta mă va apuca.

11. Dacă aş spune: „Cel puţin întunericul mă va acoperi“, – atunci noaptea va fi lumină în jurul meu;

12. chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine şi noaptea străluceşte ca ziua, întunericul este ca lumina.

13. Pentru că Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.

14. ✡ Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod uimitor şi admirabil. Minunate sunt lucrările Tale şi sufletul meu o ştie foarte bine.

15. Oasele mele nu au fost ascunse de Tine când am fost făcut în taină, ţesut ca o broderie, în locurile de jos ale pământului.

16. Ochii Tăi au văzut fiinţa mea neîntocmită şi în cartea Ta au fost scrise toate mădularele mele: zi de zi se formau când nu era încă nici unul.

17. Şi cât de scumpe îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule, cât de mare este numărul lor!

18. Dacă aş vrea să le număr, sunt mai numeroase decât nisipul. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine!

19. ✡ De l-ai ucide, Dumnezeule, pe cel rău! Şi voi, oameni ai sângelui, depărtaţi-vă de mine!

20. Ei, care vorbesc cu răutate împotriva Ta, vrăjmaşii Tăi, care iau în deşert Numele Tău!

21. Să nu-i urăsc eu, Doamne, pe cei care Te urăsc şi să nu-mi fie scârbă de cei care se ridică împotriva Ta?

22. Îi urăsc cu o ură desăvârşită; sunt vrăjmaşi pentru mine.

23. Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!

24. Şi vezi dacă este în mine vreo cale a întristării şi condu-mă pe calea eternă!