Proverbe 8
Strigarea înţelepciunii.
1. Nu strigă înţelepciunea şi nu face priceperea să i se audă glasul?
2. Îşi ia locul pe vârful locurilor înalte, pe drum, la răspântii;
3. lângă porţi, la intrarea cetăţii, la trecerea spre uşi, ea strigă tare:
4. „Către voi, oamenilor, strig! Şi glasul meu este către fiii oamenilor!
5. Voi, cei simpli, înţelegeţi chibzuinţa; şi voi, nebunilor, fiţi înţelegători cu inima!
6. Ascultaţi, pentru că voi vorbi lucruri măreţe şi deschiderea buzelor mele va fi pentru lucruri drepte;
7. pentru că cerul gurii mele va rosti adevăr, iar răutatea este o urâciune pentru buzele mele.
8. Toate cuvintele gurii mele sunt în dreptate, nu este nimic sucit sau stricat în ele.
9. Toate sunt clare pentru cel care pricepe şi drepte pentru cei care găsesc cunoştinţă.
10. Primiţi îndrumarea mea, şi nu argintul, şi cunoştinţă mai bine decât aurul ales:
11. pentru că înţelepciunea este mai bună decât rubinele şi toate lucrurile de dorit nu sunt egale cu ea.
12. ✡ Eu, înţelepciunea, locuiesc cu chibzuinţa şi găsesc cunoştinţa care vine din cugetare.
13. Temerea de Domnul este urârea răului. Eu urăsc mândria şi îngâmfarea şi calea rea şi gura înşelătoare.
14. Ale mele sunt sfatul şi înţelepciunea sănătoasă: eu sunt inteligenţa; eu am putere.
15. Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau hotărâri drepte conducătorii.
16. Prin mine stăpânesc căpeteniile şi cei mari, toţi judecătorii pământului.
17. ✡ Eu iubesc pe cei care mă iubesc şi cei care mă caută stăruitor mă vor găsi.
18. Bogăţii şi onoare sunt cu mine, bunuri statornice şi dreptate.
19. Rodul meu este mai bun decât aurul fin, da, decât aurul curat; şi câştigul meu, decât argintul ales.
20. Eu umblu pe calea dreptăţii, în mijlocul cărărilor judecăţii,
21. ca să fac pe cei care mă iubesc să moştenească avere; şi le voi umple vistieriile.
Obârşia înţelepciunii.
22. ✡ Domnul mă avea la începutul căii Sale, înaintea lucrărilor Sale de demult.
23. Din eternitate am fost unsă, de la început, înainte de a fi pământul.
24. Când nu erau adâncuri am fost născută, când nu erau izvoare bogate în apă.
25. Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii, înaintea dealurilor, am fost născută,
26. când El încă nu făcuse pământul, nici câmpiile, nici începutul pulberii lumii.
27. ✡ Când El pregătea cerurile, eu eram acolo; când trăgea un cerc pe faţa adâncului,
28. când aşeza norii sus, când fântânile adâncului deveneau tari,
29. când impunea mării hotărârea Sa, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când stabilea temeliile pământului,
30. atunci eu Îi eram meşter şi zilnic eram desfătarea Sa, veselindu-mă întotdeauna înaintea Lui,
31. veselindu-mă în partea locuită a pământului Său; şi desfătările mele erau în fiii oamenilor.
32. ✡ Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi ferice de cei care ţin căile mele!
33. Ascultaţi îndrumarea şi fiţi înţelepţi şi n-o respingeţi.
34. Ferice de omul care mă ascultă, veghind zilnic la porţile mele, aşteptând la uşorii uşilor mele.
35. Pentru că cine mă găseşte, găseşte viaţa şi va obţine bunăvoinţa Domnului.
36. Dar cine păcătuieşte împotriva mea îşi face rău sufletului său. Toţi cei care mă urăsc iubesc moartea“.