Numeri 32

Galaadul dat lui Gad şi Ruben.

1. Şi fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau multe vite, o foarte mare mulţime; şi au văzut ţara Iaezer şi ţara Galaad şi, iată, locul era un loc pentru vite.

2. Şi fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au venit şi au vorbit lui Moise şi preotului Eleazar şi căpeteniilor adunării, zicând:

3. „Atarot şi Dibon şi Iaezer şi Nimra şi Hesbon şi Eleale şi Sebam şi Nebo şi Beon,

4. ţara pe care a bătut-o Domnul înaintea adunării lui Israel este o ţară pentru vite şi robii tăi au vite“.

5. Şi au zis: „Dacă am căpătat favoare în ochii tăi, să se dea robilor tăi ţara aceasta în stăpânire; nu ne trece peste Iordan“.

6. Şi Moise a zis fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben: „Fraţii voştri să meargă la război şi voi să şedeţi aici?

7. Şi pentru ce descurajaţi inima fiilor lui Israel ca să nu treacă în ţara pe care le-a dat-o Domnul?

8. Aşa au făcut părinţii voştri când i-am trimis de la Cades-Barnea să vadă ţara:

9. s-au suit până la valea Eşcol şi au văzut ţara şi au descurajat inima fiilor lui Israel, ca să nu intre în ţara pe care le-o dăduse Domnul.

10. Şi mânia Domnului s-a aprins în ziua aceea şi a jurat, zicând:

11. «Nu vor vedea bărbaţii care au ieşit din Egipt, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, ţara pe care am jurat-o lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov! Pentru că nu M-au urmat pe deplin,

12. în afară de Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, şi de Iosua, fiul lui Nun, pentru că ei L-au urmat pe deplin pe Domnul».

13. Şi mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel şi i-a făcut să rătăcească în pustiu patruzeci de ani, până s-a stins toată generaţia care făcuse rău în ochii Domnului.

14. Şi, iată, voi v-aţi ridicat în locul părinţilor voştri, urmaşi de oameni păcătoşi, ca să adăugaţi şi mai mult la focul mâniei Domnului împotriva lui Israel.

15. Dacă vă abateţi de la El, ca să nu-L urmaţi, El îi va mai lăsa în pustiu şi veţi prăpădi tot poporul acesta“.

16. Şi s-au apropiat de el şi au zis: „Vom zidi staule de oi aici, pentru vitele noastre, şi cetăţi pentru micuţii noştri,

17. dar noi înşine vom fi gata înarmaţi să mergem înaintea fiilor lui Israel, până îi vom duce la locul lor; şi micuţii noştri vor rămâne în aceste cetăţi întărite, din cauza locuitorilor ţării.

18. Nu ne vom întoarce la casele noastre până ce fiii lui Israel nu-şi vor lua în stăpânire fiecare moştenirea sa.

19. Pentru că nu vom moşteni cu ei dincolo de Iordan şi mai departe, pentru că moştenirea noastră ne-a căzut dincoace de Iordan spre răsărit“.

20. Şi Moise le-a zis: „Dacă veţi face lucrul acesta, dacă vă veţi înarma înaintea Domnului

21. pentru război şi toţi dintre voi veţi trece înarmaţi Iordanul înaintea Domnului, până va alunga pe vrăjmaşii Săi dinaintea Sa,

22. şi ţara va fi supusă înaintea Domnului şi după aceea vă veţi întoarce, veţi fi nevinovaţi faţă de Domnul şi faţă de Israel, şi ţara aceasta va fi stăpânirea voastră înaintea Domnului.

23. Dar, dacă nu veţi face aceasta, iată, aţi păcătuit împotriva Domnului şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge.

24. Construiţi-vă cetăţi pentru micuţii voştri şi staule pentru oile voastre şi faceţi ce a ieşit din gura voastră“.

25. Şi fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au vorbit lui Moise, zicând: „Robii tăi vor face aşa cum porunceşte domnul meu.

26. Micuţii noştri, soţiile noastre, turmele noastre şi toate animalele noastre vor fi aici, în cetăţile Galaadului,

27. şi robii tăi vor trece, fiecare înarmat de război, înaintea Domnului la luptă, cum zice domnul meu“.

28. Şi Moise a poruncit cu privire la ei preotului Eleazar şi lui Iosua, fiul lui Nun, şi capilor părinţilor seminţiilor fiilor lui Israel.

29. Şi Moise le-a zis: „Dacă fiii lui Gad şi fiii lui Ruben vor trece cu voi Iordanul înaintea Domnului, fiecare înarmat de luptă, şi ţara va fi supusă înaintea voastră, să le daţi ţara Galaadului în stăpânire.

30. Şi, dacă nu vor trece cu voi înarmaţi, să aibă stăpâniri între voi în ţara Canaanului“.

31. Şi fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au răspuns, zicând: „Cum a zis Domnul către robii tăi, aşa vom face.

32. Vom trece înarmaţi înaintea Domnului în ţara Canaanului; şi stăpânirea moştenirii noastre dincoace de Iordan să fie a noastră“.

Luarea în stăpânire a Galaadului.

33. Şi Moise le-a dat lor, fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, împărăţia lui Sihon, împăratul amoriţilor, şi împărăţia lui Og, împăratul Basanului, ţara după cetăţile ei şi hotarele ei, cetăţile ţării de jur-împrejur.

34. Şi fiii lui Gad au construit Dibonul şi Atarotul şi Aroerul

35. şi Atrot-Şofanul şi Iaezerul şi Iogbeha

36. şi Bet-Nimra şi Bet-Haranul, cetăţi întărite şi staule pentru oi.

37. Şi fiii lui Ruben au construit Hesbonul şi Eleale şi Chiriataimul

38. şi Nebo şi Baal-Meonul, schimbându-le numele, şi Sibma, şi au pus alte nume cetăţilor pe care le-au construit.

39. Şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, au mers la Galaad şi l-au luat şi au alungat pe amoriţi, care erau acolo.

40. Şi Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase; şi el a locuit acolo.

41. Şi Iair, fiul lui Manase, a mers şi a luat satele lor şi le-a numit Havot-Iair.

42. Şi Nobah a mers şi a luat Chenatul şi satele lui şi l-a numit Nobah, după numele său.