Numeri 20

Moartea Mariei. Apele de la Meriba. Pedepsirea lui Moise.

1. Şi fiii lui Israel, toată adunarea, au ajuns în pustiul Ţin, în luna întâi; şi poporul s-a aşezat la Cades. Şi Maria a murit acolo şi a fost înmormântată acolo.

2. Şi nu era apă pentru adunare şi s-au adunat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron.

3. Şi poporul s-a certat cu Moise şi a vorbit, zicând: „De am fi murit când au murit fraţii noştri înaintea Domnului!

4. Şi de ce aţi adus adunarea Domnului în pustiul acesta, ca să murim aici, noi şi vitele noastre?

5. Şi de ce ne-aţi făcut să ne suim din Egipt, ca să ne aduceţi în locul acesta rău? Nu este un loc de semănat sau de smochini sau de vii sau de rodii şi nu este nici apă de băut“.

6. Şi Moise şi Aaron au plecat dinaintea adunării la intrarea cortului întâlnirii şi au căzut cu feţele la pământ; şi li s-a arătat gloria Domnului.

7. Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

8. „Ia toiagul şi strânge adunarea, tu şi Aaron, fratele tău, şi vorbiţi stâncii înaintea ochilor lor şi ea îşi va da apele; şi să le scoţi apă din stâncă şi să adăpi adunarea şi vitele lor“.

9. Şi Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, aşa cum îi poruncise El.

10. Şi Moise şi Aaron au strâns adunarea înaintea stâncii; şi el le-a zis: „Ascultaţi, răzvrătiţilor: oare vă vom scoate apă din stânca aceasta?“

11. Şi Moise şi-a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul său: şi a ieşit multă apă şi adunarea a băut, şi vitele lor.

12. Şi Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Pentru că nu M-aţi crezut, ca să Mă sfinţiţi înaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu voi veţi duce această adunare în ţara pe care le-am dat-o“.

13. Acestea sunt apele Meriba, unde fiii lui Israel s-au certat cu Domnul, şi El S-a sfinţit în ei.

Edomiţii şi Israeliţii.

14. Şi Moise a trimis soli de la Cades la împăratul Edomului: „Aşa zice fratele tău Israel: «Cunoşti tot necazul care a dat peste noi:

15. cum părinţii noştri au coborât în Egipt şi am locuit în Egipt multe zile şi egiptenii ne-au chinuit, pe noi şi pe părinţii noştri.

16. Şi, când am strigat către Domnul, El a auzit glasul nostru şi a trimis un înger şi ne-a scos din Egipt; şi, iată, suntem în Cades, cetate la marginea hotarului tău.

17. Lasă-ne, te rog, să trecem prin ţara ta; nu vom trece prin câmpuri sau prin vii, nici nu vom bea apă din fântâni, ci vom merge pe calea împăratului; nu ne vom abate nici la dreapta, nici la stânga, până vom trece hotarul tău»“.

18. Şi Edom i-a zis: „Să nu treci pe la mine, ca să nu ies cu sabia împotriva ta“.

19. Şi fiii lui Israel i-au zis: „Ne vom sui pe drumul mare şi, dacă vom bea din apa ta, eu şi vitele mele, atunci îţi voi plăti preţul; lasă-mă să trec cu picioarele, fără să fac altceva“.

20. Şi el a zis: „Să nu treci!“ Şi Edom a ieşit împotriva lui cu popor mult şi cu mână tare.

21. Şi Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin hotarul său; şi Israel s-a abătut de la el.

Moartea lui Aaron. Eleazar.

22. Şi au pornit din Cades. Şi fiii lui Israel, toată adunarea, au venit la Muntele Hor.

23. Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron în Muntele Hor, la hotarul ţării Edomului, zicând:

24. „Aaron va fi adăugat la poporul său, pentru că nu va intra în ţara pe care am dat-o fiilor lui Israel, pentru că v-aţi răsculat împotriva poruncii Mele, la apele Meriba.

25. Ia pe Aaron şi pe Eleazar, fiul său, şi suie-i pe Muntele Hor.

26. Şi dezbracă-l pe Aaron de hainele lui şi îmbracă-l pe Eleazar, fiul său, cu ele; şi Aaron va fi adăugat la poporul său şi va muri acolo“.

27. Şi Moise a făcut aşa cum îi poruncise Domnul şi s-au suit pe Muntele Hor, înaintea ochilor întregii adunări.

28. Şi Moise l-a dezbrăcat pe Aaron de hainele sale şi l-a îmbrăcat pe Eleazar, fiul său, cu ele. Şi Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui; şi Moise şi Eleazar au coborât de pe munte.

29. Şi toată adunarea a văzut că Aaron a murit şi toată casa lui Israel l-a plâns pe Aaron treizeci de zile.