Numeri 11

Focul Domnului.

1. Şi a fost aşa: când poporul murmura, aceasta a fost rău în auzul Domnului; şi Domnul a auzit şi mânia Lui s-a aprins şi focul Domnului a ars între ei şi a mistuit o parte din marginea taberei.

2. Şi poporul a strigat către Moise; şi Moise s-a rugat Domnului şi focul s-a stins.

3. Şi au pus locului aceluia numele Tabeera, pentru că focul Domnului arsese între ei.

Prepeliţele.

4. Şi mulţimea amestecată care era printre ei a poftit; şi chiar şi fiii lui Israel au plâns din nou şi au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm?

5. Ne amintim de peştele pe care-l mâncam în Egipt pe nimic, de castraveţi şi de pepeni şi de praji şi de cepe şi de usturoi;

6. şi acum ni s-a uscat sufletul: nu este nimic, decât mana aceasta înaintea ochilor noştri“.

7. Şi mana era ca sămânţa de coriandru şi înfăţişarea ei era ca înfăţişarea bedeliumului.

8. Poporul se risipea şi o strângea şi o măcinau cu râşniţa sau o pisau în piuă şi o fierbeau în oale şi făceau turte din ea; şi gustul ei era ca gustul de turte cu untdelemn.

9. Şi noaptea, când cădea roua peste tabără, cădea şi mana deasupra.

10. Şi Moise a auzit pe popor plângând prin familiile lor, fiecare la intrarea cortului său. Şi mânia Domnului s-a aprins foarte tare; şi aceasta a fost rău în ochii lui Moise.

11. Şi Moise a zis Domnului: „Pentru ce ai făcut rău robului Tău? şi de ce nu am căpătat eu favoare înaintea ochilor Tăi, de ai pus asupra mea povara acestui întreg popor?

12. Am zămislit eu pe tot poporul acesta, i-am născut eu, ca să-mi zici: «Poartă-i la sânul tău cum poartă o doică pe sugar», până în ţara pe care ai jurat-o părinţilor lor?

13. De unde să am eu carne, ca să dau la tot poporul acesta? Pentru că ei mi se plâng, zicând: «Dă-ne carne să mâncăm!»

14. Nu pot să port singur tot poporul acesta, pentru că este prea greu pentru mine.

15. Şi dacă faci aşa cu mine, omoară-mă, Te rog, dacă am căpătat favoare în ochii Tăi, şi să nu-mi văd nenorocirea!“

16. Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Strânge-Mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, pe care-i cunoşti că sunt bătrâni ai poporului şi supraveghetori peste ei; şi adu-i la cortul întâlnirii şi să stea acolo cu tine.

17. Şi voi coborî şi voi vorbi acolo cu tine; şi voi lua din Duhul care este peste tine şi-L voi pune peste ei; şi vor purta povara poporului cu tine şi n-o vei purta singur.

18. Şi spune poporului: «Sfinţiţi-vă pentru mâine şi veţi mânca şi carne. Pentru că aţi plâns în auzul Domnului, zicând: «Cine ne va da carne să mâncăm? Pentru că era bine de noi în Egipt!» Şi Domnul vă va da carne şi veţi mânca.

19. Nu o zi veţi mânca, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile,

20. ci o lună de zile, până vă va ieşi pe nări şi vi se va face greaţă; pentru că L-aţi dispreţuit pe Domnul care este între voi şi aţi plâns înaintea Lui, zicând: «Pentru ce am ieşit din Egipt?»“

21. Şi Moise a zis: „Şase sute de mii de bărbaţi pedeştri este poporul în mijlocul căruia sunt eu; şi Tu ai zis: «Le voi da carne să mănânce o lună de zile».

22. Se vor înjunghia cirezi şi turme pentru ei, ca să-i îndestuleze? Sau se vor strânge toţi peştii din mare pentru ei, ca să-i îndestuleze?“

23. Şi Domnul i-a zis lui Moise: „S-a scurtat mâna Domnului? Vei vedea acum dacă se va împlini sau nu cuvântul Meu“.

24. Şi Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului; şi a strâns şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii poporului şi i-a aşezat împrejurul cortului.

25. Şi Domnul a coborât în nor şi i-a vorbit şi a luat din Duhul care era peste el şi L-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi a fost aşa: când S-a odihnit Duhul peste ei, au profeţit, dar după aceea n-au mai continuat.

26. Şi doi bărbaţi au rămas în tabără; numele unuia era Eldad şi numele celuilalt Medad; şi Duhul S-a odihnit peste ei. Şi ei erau printre cei scrişi, dar nu ieşiseră afară la cort; şi profeţeau în tabără.

27. Şi un tânăr a alergat şi i-a spus lui Moise; şi a zis: „Eldad şi Medad profeţesc în tabără“.

28. Şi Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise, unul dintre tinerii săi, a răspuns şi a zis: „Domnul meu, Moise, opreşte-i!“

29. Dar Moise i-a zis: „Eşti tu gelos pentru mine? De ar fi tot poporul Domnului profeţi, de Şi-ar pune Domnul Duhul Său peste ei!“

30. Şi Moise s-a întors în tabără, el şi bătrânii lui Israel.

31. Şi a ieşit vânt de la Domnul şi a adus prepeliţe de la mare şi le-a aruncat peste tabără, cale cam de o zi încoace şi cale cam de o zi încolo, de jur-împrejurul taberei, şi de doi coţi deasupra feţei pământului.

32. Şi poporul s-a ridicat toată ziua aceea şi toată noaptea şi toată ziua următoare şi a strâns prepeliţe; cel care a strâns puţin a strâns zece omeri; şi le-au întins de jur-împrejurul taberei.

33. Carnea era încă între dinţii lor, înainte de a fi mestecată, când s-a aprins mânia Domnului împotriva poporului şi Domnul a lovit pe popor cu o foarte mare plagă.

34. Şi au pus numele locului aceluia Chibrot-Hataava, pentru că acolo au înmormântat pe poporul care a poftit.

35. De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat la Haţerot; şi au rămas la Haţerot.