Matei 19

Despărţirea bărbatului de nevastă.

1. Şi a fost că, atunci când Isus a sfârşit cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinuturile Iudeii, dincolo de Iordan.

2. Şi mari mulţimi L-au urmat şi El i-a vindecat acolo.

3. Şi au venit la El fariseii, ispitindu-L şi spunând: „Este permis unui om să-şi lase soţia pentru orice motiv?“

4. Iar El, răspunzând, a spus: „Nu aţi citit că Cel care i-a făcut, de la început i-a făcut bărbat şi femeie,

5. şi a spus: «De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa şi cei doi vor fi un singur trup»?

6. astfel că nu mai sunt doi, ci un singur trup; deci ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă“.

7. Ei ·I-au spus: „Atunci de ce a poruncit Moise să-i dea o carte de despărţire şi să o lase?“

8. El ·le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise să vă lăsaţi soţiile, dar de la început nu a fost aşa.

9. Dar Eu vă spun că oricine îşi va lăsa soţia în afară de motiv de curvie şi se va căsători cu alta, comite adulter; şi cine se căsătoreşte cu una lăsată de bărbat comite adulter“.

10. Ucenicii Săi I-au spus: „Dacă astfel este situaţia omului cu soţia lui, nu este de folos să se căsătorească“.

11. Şi El le-a spus: „Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat;

12. pentru că sunt fameni care au fost născuţi aşa din pântecele mamei; şi sunt fameni care au fost făcuţi fameni de către oameni; şi sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate primi, să primească“.

Isus şi copilaşii.

13. Atunci I-au fost aduşi copilaşi ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage; iar ucenicii i-au mustrat.

14. Dar Isus a spus: „Lăsaţi copilaşii şi nu-i opriţi să vină la Mine, pentru că Împărăţia cerurilor este a unora ca ei“.

15. Şi, după ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

Tânărul bogat.

16. Şi, iată, un om, apropiindu-se, I-a spus: „Învăţătorule, ce bine să fac ca să am viaţă eternă?“

17. Şi El i-a zis: „Ce Mă întrebi despre bunătate? Unul singur este bun. Dar, dacă vrei să intri în viaţă, ţine poruncile“.

18. El ·I-a spus: „Care?“ Şi Isus i-a spus: „Să nu ucizi, să nu comiţi adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti fals;

19. onorează pe tatăl tău şi pe mama ta; şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!“

20. Tânărul ·I-a spus: „Toate acestea le-am ţinut; ce-mi mai lipseşte?“

21. Isus i-a spus: „Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te, vinde ce ai şi dă la săraci şi vei avea comoară în cer; şi vino, urmează-Mă!“

22. Dar tânărul, când a auzit cuvântul acesta, a plecat întristat, pentru că avea multe proprietăţi.

23. Şi Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun: Cu greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.

24. Şi din nou vă spun: Mai uşor este să treacă o cămilă printr-o ureche de ac, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu“.

25. Şi ucenicii, când au auzit, au fost foarte uimiţi, spunând: „Cine deci poate fi mântuit?“

26. Dar Isus, privind la ei, le-a spus: „La oameni, aceasta este imposibil, dar la Dumnezeu toate sunt posibile“.

Moştenirea vieţii veşnice.

27. Atunci Petru, răspunzând, I-a spus: „Iată, noi am lăsat toate şi Te-am urmat; ce va fi deci cu noi?“

28. Şi Isus le-a spus: „Adevărat vă spun că voi, care M-aţi urmat, când Fiul Omului va şedea pe tronul Său de glorie, la înnoirea tuturor lucrurilor, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

29. Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau copii, sau ogoare, pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa eternă.

30. Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă şi cei din urmă vor fi cei dintâi.