Marcu 5

Vindecarea unui îndrăcit.

1. Şi au venit de cealaltă parte a mării, în ţinutul gadarenilor.

2. Şi îndată ce a ieşit din corabie, L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat,

3. care îşi avea locuinţa în morminte; şi nimeni nu putea să-l lege nici chiar cu lanţuri;

4. pentru că fusese deseori legat cu obezi şi cu lanţuri, şi lanţurile fuseseră rupte de el, şi obezile sfărâmate; şi nimeni nu putea să-l stăpânească.

5. Şi tot timpul, noapte şi zi, era în morminte şi în munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre.

6. Dar, văzându-L pe Isus de departe, a alergat şi I s-a închinat

7. şi, strigând cu glas tare, a spus: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu, nu mă chinui“.

8. Pentru că El îi spunea: „Ieşi din acest om, duh necurat!“ Şi îl întreba: „Care-ţi este numele?“

9. Şi el I-a spus: „«Legiune» este numele meu, pentru că suntem mulţi“.

10. Şi L-a rugat mult să nu-i trimită afară din ţinut.

11. Şi acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci păscând.

12. Şi ei L-au rugat, spunând: „Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei!“

13. Şi Isus le-a dat voie îndată. Şi duhurile necurate, ieşind, au intrat în porci şi turma s-a repezit de pe malul abrupt în mare (şi erau cam două mii) şi s-au înecat în mare.

14. Şi cei care îi păşteau au fugit şi au vestit în cetate şi în ţinut. Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat.

15. Şi ei au venit la Isus şi l-au văzut pe cel demonizat, care avusese legiunea, şezând îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au temut.

16. Şi cei care văzuseră acele lucruri le-au istorisit cum se întâmplase cu demonizatul şi despre porci.

17. Şi au început să-L roage să plece din ţinuturile lor.

18. Şi, pe când intra El în corabie, cel care fusese demonizat Îl ruga să fie cu El.

19. Dar Isus nu l-a lăsat, ci·i-a spus: „Du-te acasă, la ai tăi, şi spune-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine“.

20. Şi a plecat şi a început să vestească în Decapole tot ce îi făcuse Isus; şi toţi se minunau.

Învierea fiicei lui Iair şi vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani.

21. Şi, trecând Isus din nou cu corabia de cealaltă parte, o mare mulţime s-a adunat la El; şi El era lângă mare.

22. Şi, iată,·a venit unul din mai-marii sinagogii, cu numele Iair. Şi, văzându-L, a căzut la picioarele Lui;

23. şi L-a rugat mult, spunând: „Fetiţa mea este pe moarte; Te rog să vii şi să-Ţi pui mâinile peste ea, ca să se vindece şi să trăiască“.

24. Şi a plecat cu el; şi o mare mulţime Îl urma şi-L îmbulzea.

25. Şi o femeie care de doisprezece ani avea hemoragie

26. şi care suferise mult de la mulţi doctori şi cheltuise tot ce avea şi nu-i folosise la nimic, ba încă îi mergea mai rău,

27. auzind despre Isus, venind prin mulţime pe dinapoi, I-a atins haina.

28. Pentru că spunea: „Dacă voi atinge numai hainele Lui, voi fi vindecată“.

29. Şi îndată izvorul sângelui ei a secat şi a cunoscut în trupul ei că a fost vindecată de boală.

30. Şi îndată Isus, cunoscând în Sine că ieşise putere din El, întorcându-Se în mulţime, a spus: „Cine Mi-a atins hainele?“

31. Şi ucenicii Săi I-au spus: „Vezi mulţimea care Te îmbulzeşte, şi spui: «Cine M-a atins?»“

32. Şi El privea în jur, s-o vadă pe aceea care făcuse aceasta.

33. Dar femeia, temându-se şi tremurând, ştiind ce se petrecuse în ea, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a spus tot adevărul.

34. Şi El i-a spus: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat; mergi în pace şi fii vindecată de boala ta“.

35. Pe când vorbea El încă, vin unii de la mai-marele sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit; pentru ce-L mai superi pe Învăţătorul?“

36. Iar Isus, auzind cuvântul rostit,·i-a spus mai-marelui sinagogii: „Nu te teme; crede numai“.

37. Şi n-a lăsat pe nimeni să-L însoţească, decât pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui Iacov.

38. Şi a venit la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut tulburare şi oameni plângând şi bocind mult.

39. Şi, intrând,·le-a spus: „Pentru ce faceţi tulburare şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme“.

40. Şi râdeau de El. Dar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei şi pe mama ei şi pe cei care erau cu El şi·a intrat acolo unde era întinsă copila.

41. Şi, apucând mâna copilei,·i-a spus: „Talita cumi“, care tradus înseamnă: „Fetiţo, ridică-te îţi spun!“

42. Şi îndată fetiţa s-a ridicat şi umbla, pentru că avea doisprezece ani. Şi s-au uimit cu mare uimire.

43. Şi El le-a poruncit cu tărie ca nimeni să nu ştie aceasta şi a spus să i se dea copilei să mănânce.