Marcu 10
Desfacerea căsătoriei.
1. Şi, suindu-Se de acolo, ·a venit în ţinuturile Iudeii şi de cealaltă parte a Iordanului; şi din nou ·s-au strâns mulţimi la El şi, după cum obişnuia, din nou îi învăţa.
2. Şi, venind la El fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L: „Este permis unui bărbat să-şi lase soţia?“
3. Iar El, răspunzând, le-a spus: „Ce v-a poruncit Moise?“
4. Şi ei au spus: „Moise a permis să-i scrie o carte de despărţire şi s-o lase“.
5. Şi Isus, răspunzând, le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris el această poruncă.
6. Dar, de la începutul creaţiei, «Dumnezeu i-a făcut bărbat şi femeie.
7. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa,
8. şi cei doi vor fi un singur trup»; astfel că nu mai sunt doi, ci un singur trup.
9. Deci ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă“.
10. Şi din nou, în casă, ucenicii L-au întrebat despre aceasta.
11. Şi El ·le-a spus: „Oricine îşi va lăsa soţia şi se va căsători cu alta, comite adulter faţă de ea.
12. Şi dacă o femeie îşi va lăsa soţul şi se va căsători cu altul, comite adulter“.
Copilaşii.
13. Şi aduceau copilaşi la El, ca să-i atingă. Dar ucenicii i-au mustrat pe cei care îi aduceau.
14. Dar Isus, văzând aceasta, s-a mâhnit şi le-a spus: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
15. Adevărat vă spun: Oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, nicidecum nu va intra în ea“.
16. Şi, luându-i în braţe, punându-Şi mâinile peste ei, i-a binecuvântat.
Tânărul bogat.
17. Şi, pe când ieşea la drum, un om a alergat la El şi, îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa eternă?“
18. Iar Isus i-a spus: „Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât Unul singur, Dumnezeu.
19. Ştii poruncile: nu comite adulter; nu ucide; nu fura; nu mărturisi fals; nu înşela; onorează pe tatăl tău şi pe mama ta“.
20. Şi el, răspunzând, I-a spus: „Învăţătorule, toate acestea le-am ţinut din tinereţea mea“.
21. Şi Isus, uitându-Se la el, l-a iubit şi i-a spus: „Un singur lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi vino, urmează-Mă“.
22. Dar el, întristat de acest cuvânt, a plecat mâhnit, pentru că avea multe proprietăţi.
23. Şi Isus, privind în jur, ·le-a spus ucenicilor Săi: „Cât de greu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!“
24. Şi ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Şi Isus, răspunzând din nou, ·le-a spus: „Copii, cât de greu este pentru cei care se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!
25. Mai uşor este să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu“.
26. Şi erau foarte uimiţi, zicând unii către alţii: „Şi cine poate fi mântuit?“
27. Dar Isus, privind la ei, ·a spus: „La oameni este imposibil, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate sunt posibile la Dumnezeu“.
Moştenirea vieţii veşnice.
28. Petru a început să-I spună: „Iată, noi am lăsat toate şi Te-am urmat“.
29. Isus, răspunzând, a spus: „Adevărat vă spun, nu este nimeni care a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau copii, sau ogoare, pentru Mine şi pentru Evanghelie,
30. care să nu primească însutit acum, în timpul acesta: case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ogoare, cu persecuţii, şi, în veacul care vine, viaţă eternă.
31. Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă şi cei din urmă vor fi cei dintâi“.
Isus vesteşte moartea şi învierea Sa.
32. Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, şi Isus mergea înaintea lor; şi se minunau şi, urmându-L, se temeau. Şi, luându-i din nou la Sine pe cei doisprezece, a început să le spună ce urma să I se întâmple:
33. „Iată, ne suim la Ierusalim, şi Fiul Omului va fi predat preoţilor de seamă şi cărturarilor şi Îl vor condamna la moarte şi Îl vor da în mâna naţiunilor
34. şi Îl vor batjocori şi Îl vor biciui şi Îl vor scuipa şi Îl vor omorî; şi după trei zile va învia“.
Cererea fiilor lui Zebedei.
35. Şi ·au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, spunând: „Învăţătorule, vrem să ne faci ce Îţi vom cere“.
36. Şi El le-a spus: „Ce vreţi să fac pentru voi?“
37. Şi ei I-au spus: „Dă-ne ca să şedem unul la dreapta Ta şi unul la stânga Ta, în gloria Ta“.
38. Dar Isus le-a spus: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu?“
39. Şi ei I-au spus: „Putem“. Şi Isus le-a spus: „Paharul pe care-l beau Eu îl veţi bea; şi cu botezul cu care sunt botezat Eu veţi fi botezaţi;
40. dar a şedea la dreapta Mea sau la stânga Mea nu este al Meu să dau, ci se va da acelora pentru care s-a pregătit“.
41. Şi cei zece, auzind, au început să se supere pe Iacov şi pe Ioan.
42. Dar Isus, chemându-i la Sine, ·le-a spus: „Ştiţi că cei care sunt consideraţi că stăpânesc peste naţiuni domnesc peste ele; şi cei mari ai lor exercită autoritate asupra lor.
43. Dar între voi nu este aşa; ci oricine ar vrea să fie mare între voi va fi slujitorul vostru;
44. şi oricine ar vrea să fie cel dintâi între voi va fi robul tuturor;
45. pentru că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi“.
Orbul Bartimeu.
46. Şi ei ·au venit la Ierihon; şi, pe când ieşea din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime, fiul lui Timeu, Bartimeu, orbul, şedea lângă drum cerşind.
47. Şi, auzind că este Isus Nazarineanul, a început să strige şi să spună: „Fiu al lui David, Isuse, ai milă de mine!“
48. Şi mulţi îl mustrau ca să tacă; dar el striga şi mai tare: „Fiu al lui David, ai milă de mine!“
49. Şi Isus, oprindu-Se, a spus ca el să fie chemat; şi ei ·l-au chemat pe orb, spunându-i: „Îndrăzneşte; ridică-te, te cheamă“.
50. Şi el, aruncându-şi haina, a sărit în sus şi a venit la Isus.
51. Şi Isus, răspunzând, i-a spus: „Ce vrei să-ţi fac?“ Şi orbul I-a spus: „Rabuni, să văd!“
52. Şi Isus i-a spus: „Mergi! Credinţa ta te-a vindecat“. Şi îndată a văzut şi L-a urmat pe drum.