Luca 6

Spicele de grâu şi Sabatul.

1. Şi a fost că, în sabat, El trecea prin semănături; şi ucenicii Săi smulgeau spice şi mâncau, frecându-le cu mâinile.

2. Dar unii dintre farisei le-au spus: „De ce faceţi ce nu este permis a face în sabat?“

3. Şi Isus, răspunzând, le-a spus: „Nici aceasta n-aţi citit, ce a făcut David, când a flămânzit, el şi cei care erau cu el?

4. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile punerii înainte şi a mâncat şi a dat şi celor care erau cu el ceea ce nu este permis decât numai preoţilor să mănânce?“

5. Şi le-a spus: „Fiul Omului este Domn şi al sabatului“.

Omul cu mâna uscată.

6. Şi a fost că şi într-un alt sabat, El a intrat în sinagogă şi îi învăţa; şi acolo era un om şi mâna lui dreaptă era paralizată.

7. Şi cărturarii şi fariseii pândeau, dacă va vindeca în sabat, ca să-I găsească vină.

8. Dar El le ştia gândurile şi i-a spus omului care avea mâna paralizată: „Ridică-te şi stai în mijloc!“ Şi el s-a ridicat şi a stat acolo.

9. Isus deci le-a zis: „Vă voi întreba dacă este permis în sabat: a face bine, sau a face rău? A salva un suflet, sau a-l pierde?“

10. Şi, privind împrejur la toţi, i-a spus: „Întinde-ţi mâna!“ Şi el a făcut aşa şi mâna lui s-a refăcut ca cealaltă.

11. Dar ei s-au umplut de furie şi vorbeau între ei ce să-I facă lui Isus.

Alegerea celor doisprezece.

12. Şi a fost că, în zilele acelea, El a ieşit la munte, ca să Se roage; şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

13. Şi, când s-a făcut ziuă, i-a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit şi apostoli:

14. pe Simon, pe care l-a numit şi Petru, şi pe Andrei, fratele lui, şi pe Iacov şi Ioan, şi pe Filip şi Bartolomeu,

15. şi pe Matei şi Toma, şi pe Iacov, al lui Alfeu, şi pe Simon, numit Zelotul,

16. şi pe Iuda, frate al lui Iacov, şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut şi trădător.

Felurite vindecări.

17. Şi, coborând împreună cu ei, a stat pe un loc şes, El şi o mulţime de ucenici ai Săi, şi o mare mulţime de popor din toată Iudeea, şi din Ierusalim, şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor;

18. şi cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi.

19. Şi toată mulţimea căuta să-L atingă, pentru că o putere ieşea din El şi îi vindeca pe toţi.

Fericirile.

20. Şi El, ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, spunea: „Ferice de voi, cei săraci, pentru că a voastră este Împărăţia lui Dumnezeu.

21. Ferice de voi, cei flămânzi acum, pentru că veţi fi săturaţi. Ferice de voi, cei care plângeţi acum, pentru că veţi râde.

22. Fericiţi sunteţi voi când oamenii vă vor urî şi când vă vor alunga dintre ei şi vă vor defăima şi vor lepăda numele vostru ca rău, din cauza Fiului Omului.

23. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de bucurie, pentru că, iată, răsplata voastră este mare în cer; pentru că la fel le făceau părinţii lor profeţilor.

24. Dar vai de voi, bogaţilor, pentru că vă primiţi mângâierea.

25. Vai de voi, care sunteţi sătui, pentru că veţi flămânzi. Vai de voi, care râdeţi acum, pentru că vă veţi jeli şi veţi plânge.

26. Vai de voi când toţi oamenii vor vorbi bine de voi, pentru că la fel le făceau părinţii lor falşilor profeţi.

Iubirea vrăjmaşilor.

27. Dar vouă, care ascultaţi, vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc,

28. binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care se poartă rău cu voi.

29. Celui care te loveşte peste un obraz, dă-i-l şi pe celălalt. Şi de la cel care îţi ia haina, nici cămaşa nu o opri.

30. Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care îţi ia ale tale, nu cere înapoi.

31. Şi cum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor la fel.

32. Şi dacă iubiţi pe aceia care vă iubesc, ce mulţumire aveţi? Pentru că şi păcătoşii iubesc pe aceia care îi iubesc pe ei.

33. Şi dacă faceţi bine celor care vă fac bine, ce mulţumire aveţi? Pentru că şi păcătoşii fac la fel.

34. Şi dacă împrumutaţi celor de la care speraţi să primiţi înapoi, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii împrumută păcătoşilor, ca să primească la fel.

35. Însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi împrumutaţi, nesperând nimic înapoi, şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fii ai Celui Preaînalt; pentru că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.

36. Fiţi deci îndurători, după cum şi Tatăl vostru este îndurător.

Paiul şi bârna, pomul şi roada.

37. Şi nu judecaţi, şi nicidecum nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi, şi nicidecum nu veţi fi condamnaţi; iertaţi, şi vi se va ierta.

38. Daţi, şi vi se va da; o măsură bună, îndesată şi clătinată şi vărsându-se pe deasupra vă vor da în sân, deoarece, cu aceeaşi măsură cu care măsuraţi, vi se va măsura“.

39. Şi le-a spus şi o parabolă: „Poate oare un orb să călăuzească pe un orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?

40. Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar oricine, când va fi împlinit, va fi ca învăţătorul său.

41. Dar de ce vezi paiul care este în ochiul fratelui tău şi nu zăreşti bârna care este în ochiul tău?

42. Sau cum poţi spune fratelui tău: «Frate, lasă-mă să scot paiul care este în ochiul tău», nevăzând tu însuţi bârna care este în ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea limpede să scoţi paiul care este în ochiul fratelui tău.

43. Pentru că nu este pom bun care să facă rod rău, nici pom rău care să facă rod bun;

44. pentru că fiecare pom se cunoaşte după rodul lui; pentru că nu se culeg smochine din spini, nici nu se adună struguri din mărăciniş.

45. Omul bun, din comoara bună a inimii lui, scoate ce este bun şi omul rău din comoara rea scoate ce este rău: pentru că din prisosul inimii vorbeşte gura lui.

Casa zidită pe stâncă.

46. Şi pentru ce Mă chemaţi: «Doamne, Doamne!», şi nu faceţi ce spun?

47. Vă voi arăta cu cine se aseamănă oricine vine la Mine şi aude cuvintele Mele şi le face.

48. Este asemenea unui om care, zidind o casă, a săpat şi a adâncit şi a pus temelia pe stâncă; şi, venind apă mare, şuvoiul s-a năpustit peste casa aceea şi n-a putut s-o clatine, pentru că fusese întemeiată pe stâncă.

49. Şi cine a auzit şi nu a făcut este asemenea unui om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie, peste care s-a năpustit şuvoiul, şi îndată a căzut, şi prăbuşirea acelei case a fost mare“.