Luca 22

Sfat împotriva lui Isus.

1. Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, numită Paşti,

2. şi preoţii de seamă şi cărturarii căutau cum să-L omoare, pentru că se temeau de popor.

3. Şi Satan a intrat în Iuda, zis Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.

4. Şi el a mers şi a vorbit cu preoţii de seamă şi cu căpitanii cum să-L dea în mâinile lor.

5. Şi ei s-au bucurat şi au convenit să-i dea bani.

6. Şi el a promis şi căuta o ocazie ca să-L predea lor fără ştirea mulţimii.

Prăznuirea Paştelor.

7. Şi a venit ziua Azimelor, în care trebuia jertfit paştele.

8. Şi El i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, spunând: „Mergeţi şi pregătiţi-ne paştele, ca să mâncăm“.

9. Dar ei I-au spus: „Unde vrei să pregătim?“

10. Şi El le-a spus: „Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; urmaţi-l în casa în care va intra;

11. şi-i veţi spune stăpânului casei: «Învăţătorul îţi zice: Unde este camera de oaspeţi, în care să mănânc paştele cu ucenicii Mei?»

12. Şi el vă va arăta o cameră mare de sus, aşternută; acolo pregătiţi“.

13. Şi au plecat şi au găsit după cum le spusese El; şi au pregătit paştele.

14. Şi, când a venit ceasul, El a stat la masă, şi apostolii împreună cu El.

15. Şi le-a zis: „Am dorit mult să mănânc paştele acesta cu voi înainte de a pătimi;

16. pentru că vă spun că nicidecum nu voi mai mânca din el, până când va fi împlinit în Împărăţia lui Dumnezeu“.

17. Şi, primind un pahar, a mulţumit şi a spus: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi;

18. pentru că vă spun că nicidecum nu voi bea din rodul viţei până când nu va veni Împărăţia lui Dumnezeu“.

19. Şi, luând pâine, mulţumind, a frânt şi le-a dat, spunând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; faceţi aceasta în amintirea Mea!“

20. Tot astfel şi paharul, după cină, spunând: „Acest pahar este noul legământ în sângele Meu, care se varsă pentru voi.

Descoperirea vânzătorului.

21. Dar iată, mâna celui care Mă vinde este cu Mine la masă.

22. Şi Fiul Omului, în adevăr, Se duce după cum a fost hotărât; dar vai de omul acela prin care este vândut!“

23. Şi aceştia au început să se întrebe unul pe altul care deci dintre ei ar fi acela care va face aceasta.

Care este cel mai mare?

24. Şi a fost şi o ceartă între ei: care dintre ei să fie considerat a fi mai mare.

25. Şi El le-a spus: „Împăraţii naţiunilor domnesc peste ele şi cei care exercită autoritate asupra lor se numesc binefăcători.

26. Dar voi nu veţi fi aşa; ci cel mai mare între voi să fie ca cel mai tânăr; şi conducătorul, ca cel care slujeşte.

27. Pentru că cine este mai mare, cel care stă la masă, sau cel care slujeşte? Nu cel care stă la masă? Iar Eu sunt în mijlocul vostru ca Cel care slujeşte.

28. Iar voi sunteţi aceia care aţi rămas mereu cu Mine în încercările Mele.

29. Şi Eu vă rânduiesc o împărăţie, după cum Tatăl Meu Mi-a rânduit Mie,

30. ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în Împărăţia Mea, şi să staţi pe tronuri, judecându-le pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel“.

Înştiinţarea lui Petru.

31. Şi Domnul a spus: „Simone, Simone, iată, Satan v-a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu.

32. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu slăbească credinţa ta; şi tu, când te vei întoarce, să-i întăreşti pe fraţii tăi“.

33. Şi el I-a spus: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi la închisoare şi la moarte“.

34. Şi El a spus: „Petru, îţi spun, nicidecum nu va cânta astăzi cocoşul, mai înainte ca tu să tăgăduieşti de trei ori că Mă cunoşti“.

35. Şi le-a spus: „Când v-am trimis fără pungă şi fără traistă şi fără încălţăminte, v-a lipsit ceva?“ Şi ei au spus: „Nimic“.

36. El le-a spus deci: „Dar acum, cine are o pungă, s-o ia; tot astfel şi o traistă; şi cine nu are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere.

37. Pentru că, vă spun, mai trebuie să se împlinească în Mine ceea ce este scris: «Şi a fost socotit printre cei fără de lege»: pentru că şi cele despre Mine au un sfârşit“.

38. Şi ei au spus: „Doamne, iată aici două săbii“. Şi El le-a spus: „Destul!“

Ghetsimani.

39. Şi, ieşind, a mers, după obiceiul Său, la Muntele Măslinilor, şi L-au urmat şi ucenicii Săi.

40. Şi, când a ajuns la locul acela, le-a spus: „Rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită“.

41. Şi El S-a depărtat de ei cam la o aruncătură de piatră şi a îngenuncheat şi Se ruga,

42. spunând: „Tată, dacă vrei, depărtează paharul acesta de la Mine! Însă nu voia Mea, ci a Ta să se facă“.

43. Şi I s-a arătat un înger din cer, întărindu-L.

44. Şi, fiind în luptă grea, Se ruga mai stăruitor. Şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături mari de sânge, căzând pe pământ.

45. Şi, ridicându-Se de la rugăciunea Sa, a venit la ucenicii Săi şi i-a găsit dormind de întristare.

46. Şi le-a spus: „Pentru ce dormiţi? Ridicaţi-vă şi rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită“.

Prinderea lui Isus.

47. Dar, pe când vorbea El încă, iată o mulţime, şi cel care se numeşte Iuda, unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor; şi s-a apropiat de Isus ca să-L sărute.

48. Şi Isus i-a spus: „Iuda, cu o sărutare Îl dai tu pe Fiul Omului?“

49. Şi cei care erau în jurul Lui, văzând ce avea să urmeze, I-au spus: „Doamne, să lovim cu sabia?“

50. Şi unul dintre ei l-a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă.

51. Şi Isus, răspunzând, a spus: „Lăsaţi, până aici!“ Şi, atingându-i urechea, l-a vindecat.

52. Şi Isus a zis către preoţii de seamă şi către căpitanii templului şi către bătrânii care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi cu ciomege?

53. În fiecare zi când eram cu voi în templu, n-aţi întins mâinile împotriva Mea; dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului“.

Tăgăduirea lui Petru.

54. Şi, apucându-L, L-au luat şi L-au dus în casa marelui preot. Şi Petru Îl urma de departe.

55. Şi, aprinzând un foc în mijlocul curţii şi aşezându-se ei împreună, Petru s-a aşezat între ei.

56. Şi o servitoare, văzându-l stând la foc şi privindu-l ţintă, a spus: „Şi acesta era împreună cu El“.

57. Dar el a tăgăduit, spunând: „Femeie, nu-L cunosc“.

58. Şi, la scurt timp, un altul, văzându-l, a spus: „Şi tu eşti dintre ei“. Dar Petru a spus: „Omule, nu sunt“.

59. Şi, după aproape un ceas, un altul întărea acelaşi lucru, spunând: „În adevăr, şi acesta era cu El, pentru că şi el este galileean“.

60. Şi Petru a spus: „Omule, nu ştiu ce spui“. Şi îndată, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul.

61. Şi Domnul, întorcându-Se, a privit la Petru. Şi Petru şi-a amintit cuvântul Domnului, cum îi spusese: „Mai înainte de a cânta cocoşul, Mă vei tăgădui de trei ori“.

62. Şi Petru, ieşind afară, a plâns cu amar.

Isus înaintea Sinedriului. Osândirea.

63. Şi oamenii care-L ţineau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau.

64. Şi, acoperindu-I ochii, Îl întrebau, spunând: „Profeţeşte, cine este cel care Te-a lovit?“

65. Şi Îi spuneau multe altele, hulindu-L.

66. Şi, când s-a făcut ziuă, bătrânii poporului şi preoţii de seamă şi cărturarii s-au adunat şi L-au dus în sinedriul lor, spunând:

67. „Dacă Tu eşti Hristosul, spune-ne!“ Şi El le-a spus: „Dacă vă voi spune, nicidecum nu veţi crede;

68. şi dacă vă voi întreba, nicidecum nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul.

69. Dar de acum Fiul Omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu“.

70. Şi toţi au spus: „Tu deci eşti Fiul lui Dumnezeu?“ Şi El le-a zis: „Voi ziceţi că Eu sunt“.

71. Şi ei au spus: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Pentru că noi înşine am auzit-o din gura Lui“.