Luca 21

Văduva săracă.

1. Şi a ridicat privirea şi i-a văzut pe bogaţi aruncându-şi darurile în vistierie.

2. Şi a văzut şi o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi.

3. Şi a spus: „În adevăr, vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi;

4. pentru că toţi aceştia din prisosul lor au aruncat la darurile lui Dumnezeu, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea ca să trăiască“.

Nimicirea Ierusalimului şi venirea Fiului omului.

5. Şi, pe când vorbeau unii despre templu, că este împodobit cu pietre frumoase şi cu daruri consacrate, El a spus:

6. „Cât despre acestea pe care le priviţi, vor veni zile în care nu va fi lăsată piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată“.

7. Şi ei L-au întrebat, spunând: „Învăţătorule, când deci vor fi acestea şi care este semnul când vor avea loc acestea?“

8. Şi El a spus: „Luaţi seama să nu fiţi amăgiţi, pentru că mulţi vor veni în Numele Meu, spunând: «Eu sunt», şi: «Timpul este aproape». Nu vă duceţi după ei!

9. Şi, când veţi auzi de războaie şi de tulburări, nu vă înspăimântaţi, pentru că acestea trebuie să fie întâi, dar nu este îndată sfârşitul“.

10. Apoi le-a spus: „Se va ridica naţiune contra naţiune şi împărăţie contra împărăţie.

11. Vor fi şi cutremure mari în diferite locuri, şi foamete şi epidemii; şi vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari din cer.

12. Dar înainte de toate acestea vor pune mâna pe voi şi vă vor persecuta, predându-vă sinagogilor şi închisorilor, aducându-vă înaintea împăraţilor şi a guvernatorilor pentru Numele Meu;

13. dar aceasta vi se va întoarce spre mărturie.

14. Puneţi-vă deci în inimi să nu vă gândiţi dinainte la apărarea voastră,

15. pentru că Eu vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici rezista toţi adversarii voştri.

16. Dar veţi fi predaţi chiar de părinţi şi de fraţi şi de rude şi de prieteni, şi îi vor omorî pe unii dintre voi,

17. şi veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu.

18. Şi un păr de pe capul vostru nu va pieri nicidecum.

19. Prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele.

Îndemn la veghere.

20. Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oştiri, atunci să ştiţi că pustiirea lui este aproape.

21. Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi şi cei din mijlocul lui să plece afară şi cei din câmpuri să nu intre în el;

22. pentru că acestea sunt zile de răzbunare, ca să se împlinească toate cele scrise.

23. Dar vai de cele însărcinate şi de cele care alăptează în acele zile, pentru că va fi necaz mare în ţară şi mânie asupra acestui popor.

24. Şi vor cădea de tăişul sabiei şi vor fi duşi captivi printre toate naţiunile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de naţiuni, până se vor împlini timpurile naţiunilor.

25. Şi vor fi semne în soare, şi în lună, şi în stele, şi pe pământ necaz al naţiunilor în nedumerire, auzind urletul mării şi al valurilor,

26. oamenii murind de frică şi în aşteptarea celor care vin peste pământul locuit, pentru că puterile cerurilor vor fi clătinate.

27. Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind în nor cu putere şi cu glorie mare.

28. Dar când vor începe să fie acestea, priviţi în sus şi ridicaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie“.

29. Şi le-a spus o parabolă: „Iată smochinul şi toţi copacii;

30. când înfrunzesc deja, voi înşivă, privind, cunoaşteţi că vara este deja aproape.

31. Aşa şi voi, când veţi vedea întâmplându-se acestea, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.

32. Adevărat vă spun că nicidecum nu va trece această generaţie până nu vor avea loc toate acestea.

33. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu vor trece.

34. Fiţi dar atenţi la voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să fie împovărate de mâncare şi de băutură şi de îngrijorările vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi pe neaşteptate.

35. Pentru că ea va veni ca un laţ peste toţi cei care locuiesc pe faţa întregului pământ.

36. Vegheaţi deci, rugându-vă în orice timp, ca să fiţi socotiţi vrednici să scăpaţi de toate acestea care vor avea loc şi să staţi înaintea Fiului Omului“.

37. Şi ziua îi învăţa în templu, iar noaptea ieşea şi rămânea pe muntele numit al Măslinilor.

38. Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El, în templu, ca să-L asculte.