Judecatorii 11

Iefta, judecător în Israel.

1. Şi Iefta galaaditul era un războinic viteaz şi era fiul unei curve; şi Galaad născuse pe Iefta.

2. Şi soţia lui Galaad i-a născut fii; şi, când au crescut, fiii soţiei lui Galaad au alungat pe Iefta şi i-au zis: „Nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, pentru că eşti fiul unei alte femei“.

3. Şi Iefta a fugit dinaintea fraţilor săi şi a locuit în ţara Tob. Şi oameni fără căpătâi s-au adunat la Iefta şi ieşeau să prade cu el.

4. Şi a fost aşa: după câtva timp, fiii lui Amon s-au luptat cu Israel.

5. Şi când fiii lui Amon se luptau cu Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să-l ia pe Iefta din ţara Tob.

6. Şi au zis lui Iefta: „Vino şi fii căpetenia noastră, ca să ne luptăm cu fiii lui Amon“.

7. Şi Iefta a zis bătrânilor Galaadului: „Nu m-aţi urât şi nu m-aţi alungat voi din casa tatălui meu? Şi pentru ce veniţi acum la mine, când sunteţi în necaz?“

8. Şi bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: „De aceea ne-am întors la tine acum, ca să mergi cu noi şi să te lupţi cu fiii lui Amon şi să ne fii cap nouă, tuturor locuitorilor Galaadului“.

9. Şi Iefta a zis bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceţi înapoi ca să mă lupt cu fiii lui Amon şi Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu capul vostru?“

10. Şi bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: „Domnul să fie martor între noi, dacă nu vom face după cuvintele tale“.

11. Şi Iefta s-a dus cu bătrânii Galaadului; şi poporul l-a pus cap şi căpetenie peste ei; şi Iefta şi-a rostit toate cuvintele înaintea Domnului, în Miţpa.

Înfrângerea Amoniţilor.

12. Şi Iefta a trimis soli la împăratul fiilor lui Amon, zicând: „Ce este între mine şi tine, de ai venit împotriva mea să te lupţi împotriva ţării mele?“

13. Şi împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că Israel mi-a luat ţara când a ieşit din Egipt, de la Arnon până la Iaboc şi până la Iordan; şi acum înapoiază-mi-o în pace“.

14. Şi Iefta a trimis din nou soli la împăratul fiilor lui Amon

15. şi i-a zis: „Aşa zice Iefta: «Israel n-a luat ţara Moabului, nici ţara fiilor lui Amon.

16. Ci Israel, când a ieşit din Egipt, a umblat prin pustiu până la Marea Roşie şi a venit la Cades.

17. Şi Israel a trimis soli la împăratul Edomului, zicând: «Te rog, lasă-mă să trec prin ţara ta!» Dar împăratul Edomului n-a vrut să audă. Şi au trimis şi la împăratul Moabului, şi nici el n-a vrut. Şi Israel a stat în Cades.

18. Şi au umblat prin pustiu şi au ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului şi au venit în partea dinspre răsărit a ţării Moabului şi şi-au aşezat tabăra dincolo de Arnon, dar n-au intrat în hotarul Moabului, pentru că Arnonul este hotarul Moabului.

19. Şi Israel a trimis soli la Sihon, împăratul amoriţilor, împăratul Hesbonului. Şi Israel i-a zis: «Te rugăm, să trecem prin ţara ta până la locul meu».

20. Şi Sihon nu a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă prin hotarul său; şi Sihon a adunat tot poporul său şi şi-au aşezat tabăra în Iahaţ şi s-a luptat cu Israel.

21. Şi Domnul Dumnezeul lui Israel a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui în mâna lui Israel şi i-au bătut; şi Israel a luat în stăpânire toată ţara amoriţilor, care locuiau în ţinutul acela.

22. Şi au luat în stăpânire toate hotarele amoriţilor, de la Arnon până la Iaboc şi de la pustiu până la Iordan.

23. Şi acum, Domnul Dumnezeul lui Israel a alungat pe amoriţi dinaintea poporului său Israel, şi să-l stăpâneşti tu?

24. Nu stăpâneşti tu ce ţi-a dat în stăpânire Chemoş, dumnezeul tău? Şi noi, orice a eliberat dinaintea noastră Domnul Dumnezeul nostru, aceea vom stăpâni.

25. Şi acum, eşti tu în adevăr mai bun decât Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel? S-a luptat el cu ei?

26. Cât a locuit Israel în Hesbon şi în satele lui şi în Aroer şi în satele lui şi în toate cetăţile care sunt pe malurile Arnonului, trei sute de ani, pentru ce nu le-aţi luat înapoi în timpul acela?

27. Da, nu eu am păcătuit împotriva ta, ci tu îmi faci rău, războindu-te împotriva mea. Domnul, Judecătorul, să judece astăzi între fiii lui Israel şi fiii lui Amon!»“

28. Şi împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care i le-a trimis Iefta.

Fiica lui Iefta.

29. Şi Duhul Domnului a fost peste Iefta; şi el a trecut prin Galaad şi Manase şi a trecut la Miţpa din Galaad, şi de la Miţpa din Galaad a trecut la fiii lui Amon.

30. Şi Iefta a făcut o promisiune Domnului şi a zis: „Dacă vei da negreşit în mâna mea pe fiii lui Amon,

31. atunci ce va ieşi pe uşa casei mele în întâmpinarea mea, când mă voi întoarce în pace de la fiii lui Amon, va fi al Domnului şi îl voi aduce ardere-de-tot“.

32. Şi Iefta a trecut la fiii lui Amon, ca să se lupte cu ei, şi Domnul i-a dat în mâna lui.

33. Şi i-a bătut de la Aroer până la Minit, douăzeci de cetăţi, şi până la Abel-Cheramim, cu foarte mare măcel. Şi fiii lui Amon au fost supuşi înaintea fiilor lui Israel.

34. Şi Iefta a venit la Miţpa, în casa lui, şi, iată, fiica sa îi ieşea în întâmpinare cu tamburine şi cu jocuri şi ea era singurul copil, în afară de ea n-avea fiu sau fiică.

35. Şi a fost aşa: când a văzut-o, el şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Vai, fiica mea, m-ai doborât! Şi tu eşti dintre cei care mă tulbură! Pentru că mi-am deschis gura către Domnul şi nu pot întoarce“.

36. Şi ea i-a zis: „Tatăl meu, dacă ţi-ai deschis gura către Domnul, fă-mi potrivit cu ce a ieşit din gura ta, pentru că Domnul te-a răzbunat asupra vrăjmaşilor tăi, asupra fiilor lui Amon“.

37. Şi ea a zis tatălui său: „Să mi se facă lucrul acesta: lasă-mă singură două luni, să merg şi să cobor în munţi şi să-mi plâng fecioria, eu şi tovarăşele mele“.

38. Şi el a zis: „Du-te!“ Şi a trimis-o pentru două luni. Şi ea a mers cu tovarăşele ei şi şi-a plâns fecioria pe munţi.

39. Şi a fost aşa: după două luni, ea s-a întors la tatăl ei şi el a împlinit asupra ei promisiunea pe care o făcuse. Şi ea nu cunoscuse bărbat. Şi a ajuns un obicei în Israel

40. că, din an în an, fiicele lui Israel mergeau să sărbătorească pe fiica lui Iefta galaaditul patru zile pe an.