Isaia 59

Nelegiuirile poporului.

1. Iată, mâna Domnului nu s-a scurtat, încât să nu poată salva, nici urechea Lui nu s-a îngreunat, încât să nu poată auzi;

2. ci nelegiuirile voastre au făcut o despărţire între voi şi Dumnezeul vostru şi păcatele voastre v-au ascuns faţa Lui, ca să nu audă.

3. Pentru că mâinile vă sunt pătate cu sânge şi degetele cu nelegiuire. Buzele voastre spun minciuni, limba voastră şopteşte nedreptate.

4. Nimeni nu strigă după dreptate, nimeni nu judecă în adevăr. Se încred în deşertăciune şi spun minciuni, zămislesc răutate şi nasc nelegiuire.

5. Clocesc ouă de şarpe şi ţes pânză de păianjen; cine mănâncă din ouăle lor moare şi, dacă se sparge unul, iese o viperă.

6. Ţesăturile lor nu se vor face haine, nici nu se vor acoperi ei cu lucrările lor. Lucrările lor sunt lucrări ale nelegiuirii şi fapta violenţei este în mâinile lor.

7. Picioarele lor aleargă la rău şi se grăbesc să verse sânge nevinovat. Gândurile lor sunt gânduri ale nelegiuirii, pustiirea şi nimicirea sunt pe cărările lor.

8. Ei nu cunosc calea păcii şi nu este judecată dreaptă în paşii lor; şi-au sucit cărările. Oricine umblă pe ele nu cunoaşte pacea.

9. ✡ De aceea judecata este departe de noi şi dreptatea nu ne ajunge; aşteptăm lumină şi iată întuneric; strălucire, dar umblăm în întuneric gros.

10. Bâjbâim ca orbii pe lângă zid, bâjbâim asemenea celor fără ochi. La amiază ne poticnim ca în amurg, suntem ca morţii printre cei sănătoşi.

11. Toţi mormăim ca urşii şi ne văităm ca porumbeii; aşteptăm judecata, şi nu este; salvarea, şi ea este departe de noi.

12. Deoarece fărădelegile noastre s-au înmulţit înaintea Ta şi păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; deoarece fărădelegile noastre sunt cu noi şi ne cunoaştem nelegiuirile:

13. fărădelege şi tăgăduire a Domnului şi îndepărtare de Dumnezeul nostru, rostind asuprire şi revoltă, cugetând şi scoţând din inimă cuvinte ale minciunii.

14. Şi judecata s-a întors înapoi şi dreptatea stă departe; pentru că adevărul s-a poticnit pe stradă şi dreptatea nu poate să intre.

15. Da, adevărul lipseşte şi cel care se depărtează de rău devine o pradă. Şi Domnul a văzut şi a fost rău în ochii Săi că nu era judecată.

16. ✡ Şi a văzut că nu era nici un om şi S-a mirat că nu era nici un mijlocitor; de aceea braţul Său I-a adus salvare, şi dreptatea Lui, ea L-a sprijinit.

17. Şi S-a îmbrăcat cu dreptatea ca şi cu o platoşă şi cu un coif al salvării pe capul Său; şi a îmbrăcat hainele răzbunării, ca îmbrăcăminte, şi S-a înfăşurat cu râvna ca într-o manta.

18. După fapte, aşa va răsplăti: va da mânie potrivnicilor Săi, răsplată vrăjmaşilor Săi; va da insulelor plata cuvenită.

19. Şi cei de la apus se vor teme de Numele Domnului, şi cei de la răsăritul soarelui de gloria Lui. Când vrăjmaşul va năvăli ca un râu, Duhul Domnului va ridica un steag împotriva lui.

20. „Şi Răscumpărătorul va veni pentru Sion şi la cei din Iacov care se vor întoarce de la fărădelege“, zice Domnul.

21. „Cât despre Mine, acesta este legământul Meu cu ei“, zice Domnul: „Duhul Meu care este peste tine şi cuvintele Mele pe care le-am pus în gura ta nu se vor depărta din gura ta, nici din gura seminţei tale, nici din gura seminţei seminţei tale“, zice Domnul, „de acum şi pentru totdeauna“.