Isaia 57
1. Piere cel drept şi nimeni nu ia aminte; şi oamenii evlavioşi sunt luaţi şi nimeni nu înţelege că cel drept este luat dinaintea răului.
2. El intră în pace; ei se odihnesc în paturile lor, oricine a umblat în dreptatea lui.
3. ✡ „Dar apropiaţi-vă, voi, fiii vrăjitoarei, sămânţă a adulterului şi a curvei!
4. De cine vă bateţi voi joc? Împotriva cui deschideţi larg gura şi scoateţi limba? Nu sunteţi voi copii ai fărădelegii, sămânţă a minciunii,
5. care ardeţi de poftă pentru idoli sub orice copac verde, care înjunghiaţi pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor?
6. Partea ta este între pietrele netede ale râului; ele, ele sunt sorţul tău şi lor le-ai turnat o jertfă de băutură, le-ai adus un dar de mâncare. Să fiu Eu mulţumit cu privire la acestea?
7. Ţi-ai pus patul pe un munte înalt şi semeţ şi acolo te-ai suit ca să aduci jertfă.
8. Şi ţi-ai pus amintirea în spatele uşilor şi al uşorilor. Pentru că te-ai dezgolit altuia decât Mie; şi te-ai suit, ţi-ai lărgit patul şi ai făcut legământ cu ei. Ai iubit patul lor, le-ai văzut goliciunea.
9. Şi te-ai dus la împărat cu untdelemn şi ţi-ai înmulţit miresmele şi ţi-ai trimis solii departe şi te-ai înjosit până la Locuinţa morţilor.
10. ✡ Ai obosit de mulţimea căilor tale; totuşi n-ai zis: «E în zadar!» Ai găsit o înviorare a puterii tale, de aceea nu te-ai dezgustat de ea.
11. Şi de cine te-ai sfiit sau te-ai temut, de ai minţit şi nu ţi-ai adus aminte de Mine, nici nu ai pus la inimă? N-am tăcut Eu încă de demult, şi tu nu te-ai temut de Mine?
12. Îţi voi da pe faţă dreptatea şi faptele tale; şi ele nu-ţi vor folosi.
13. Când vei striga: să te scape cei adunaţi de tine! Dar îi va lua vântul pe toţi, o suflare îi va duce. Dar cel care îşi pune încrederea în Mine va moşteni ţara şi va stăpâni muntele Meu cel sfânt.
14. Şi se va zice: «Înălţaţi, înălţaţi, pregătiţi calea, scoateţi afară piedicile din calea poporului Meu!»“
15. ✡ Pentru că aşa zice Cel măreţ şi Cel înălţat, Cel care locuieşte în eternitate şi al cărui Nume este Sfânt: „Eu locuiesc în loc înalt şi sfânt şi cu cel cu duhul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhul celor smeriţi şi să înviorez inima celor zdrobiţi.
16. Pentru că nu voi certa pentru totdeauna, nici nu Mă voi mânia mereu, pentru că ar leşina înaintea Mea duhul şi sufletele pe care le-am făcut.
17. Pentru nelegiuirea lăcomiei lui M-am mâniat şi l-am lovit; M-am ascuns şi M-am mâniat, şi el a continuat să se îndepărteze pe calea inimii lui.
18. I-am văzut căile şi-l voi vindeca. Şi îl voi călăuzi şi-i voi da din nou mângâieri, lui şi alor lui care jelesc.
19. Eu creez rodul buzelor. Pace, pace celui de departe şi celui de aproape“, zice Domnul, „şi-l voi vindeca.
20. Dar cei răi sunt ca marea tulburată, care nu se poate linişti, şi valurile ei aruncă afară noroi şi mâl“.