Isaia 47

1. „Coboară-te şi şezi în ţărână, fecioară, fiică a Babilonului! Şezi pe pământ, fără tron, fiică a caldeenilor! Pentru că nu te vei mai numi plăpândă şi gingaşă.

2. Ia pietrele de moară şi macină făină! Ridică-ţi vălul, suflecă-ţi poalele! Dezgoleşte-ţi piciorul, treci râurile!

3. Goliciunea ta va fi descoperită, da, ruşinea ta se va vedea. Mă voi răzbuna şi nu voi cruţa pe nimeni“.

4. Răscumpărătorul nostru, Domnul oştirilor este Numele Lui, Sfântul lui Israel.

5. ✡ „Şezi în tăcere şi pleacă în întuneric, fiică a caldeenilor, pentru că nu te vei mai numi stăpâna împărăţiilor.

6. M-am mâniat pe poporul Meu, am pângărit moştenirea Mea şi i-am dat în mâna ta; tu nu le-ai arătat îndurare. Ai apăsat foarte mult jugul tău asupra bătrânului

7. şi ai zis: «Voi fi stăpână pentru totdeauna», încât nu ţi-ai pus acestea la inimă, nici nu ţi-ai amintit de sfârşitul lor.

8. ✡ Acum însă ascultă aceasta, tu, cea dedată plăcerilor, care locuieşti fără grijă, care zici în inima ta: «Eu sunt şi nu este alta în afară de mine. Nu voi rămâne văduvă şi nu voi cunoaşte pierderea copiilor».

9. Dar amândouă acestea vor veni asupra ta într-o clipă, într-o singură zi: pierderea copiilor şi văduvia. Vor veni asupra ta în plinătatea lor, pentru mulţimea vrăjitoriilor tale, pentru marele număr al descântecelor tale.

10. Pentru că te-ai încrezut în răutatea ta, ziceai: «Nu mă vede nimeni!» Înţelepciunea ta şi cunoştinţa ta te-au amăgit şi ai zis în inima ta: «Eu sunt şi nu este alta în afară de mine!»

11. Dar va veni răul peste tine tu nu vei şti de unde se ridică; şi va cădea peste tine nenorocirea pe care n-o vei putea îndepărta şi va veni deodată peste tine pustiirea la care nu te aşteptai.

12. ✡ Stai acum cu descântecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale, cu care te-ai ostenit din tinereţea ta; poate vei trage vreun folos din ele, poate vei aduce groaza.

13. Eşti obosită de mulţimea planurilor tale. Să se ridice acum şi să te salveze cei care împart cerurile, privitorii stelelor, care prezic după lunile noi cele ce vor veni peste tine!

14. Iată, vor fi ca miriştea: focul îi va arde. Nu-şi vor putea salva viaţa de sub puterea flăcării: nu va fi cărbune la care să se încălzească, nici foc, ca să se aşeze înaintea lui.

15. Aşa îţi vor fi aceia cu care te-ai ostenit, cu care ai făcut negoţ din tinereţea ta. Fiecare se va duce la ale lui, nu este nimeni care să te scape“.