Isaia 16

1. Trimiteţi mielul stăpânitorului ţării de la Sela, care este spre pustiu, la muntele fiicei Sionului!

2. Şi va fi aşa: ca pasărea care se rătăceşte, ca un cuib risipit, aşa vor fi fiicele Moabului la vadurile Arnonului.

3. Sfătuieşte-te, fă dreptate; fă-ţi umbra ca noaptea în amiaza zilei; ascunde-i pe cei alungaţi, nu-l descoperi pe fugar.

4. Cei împrăştiaţi ai Mei să locuiască temporar cu tine, Moabule; tu să le fii adăpost în faţa pustiitorului; pentru că asupritorul nu va mai fi, pustiirea va înceta; cel care calcă în picioare va fi mistuit din ţară.

5. Şi un tron va fi întărit prin îndurare: şi, în cortul lui David, în adevăr, va şedea pe el unul care judecă şi caută judecata şi se grăbeşte să facă dreptate.

6. ✡ Noi am auzit de îngâmfarea Moabului – este foarte mândru – de mândria lui şi de aroganţa lui şi de mânia lui: lăudăroşiile lui sunt zadarnice.

7. De aceea Moabul va urla pentru Moab. Fiecare din ei va urla. Veţi jeli turtele de struguri ale Chir-Haresetului, foarte îndureraţi.

8. Căci câmpiile Hesbonului se usucă, viţa Sibmei. Stăpânitorii naţiunilor i-au călcat în picioare butucii ei aleşi: ajungeau până la Iaezer, rătăceau prin pustiu; ramurile ei se întindeau, treceau marea.

9. De aceea voi plânge cu plânsul Iaezerului pentru via Sibmei; vă voi uda cu lacrimile mele, Hesbonule şi Elealeule, pentru că un strigăt a căzut asupra roadelor voastre de vară şi asupra secerişului vostru.

10. Şi bucuria şi veselia s-au dus din câmpia cea mănoasă, şi în vii nu se cântă, nici nu se chiuie. Călcătorii nu calcă vin în teascuri: am făcut să înceteze strigătul de bucurie.

11. De aceea lăuntrul meu sună ca o harfă pentru Moab, şi măruntaiele mele pentru Chir-Hares.

12. Şi va fi aşa: când se va înfăţişa Moabul, când va obosi pe înălţimi şi va intra în locaşul său sfânt ca să se roage, nu va reuşi.

13. Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul odinioară despre Moab.

14. Şi acum Domnul vorbeşte, zicând: „În trei ani, ca anii unui lucrător plătit, gloria Moabului va fi dispreţuită, cu toată acea mare mulţime; şi rămăşiţa va fi neînsemnată, micşorată, fără putere.