Isaia 10

1. Vai de cei care rostesc hotărâri nedrepte şi de cei care scriu dispoziţii de asuprire,

2. ca să-l îndepărteze pe sărac de la judecată şi să răpească dreptul celor necăjiţi ai poporului Meu, ca văduvele să fie prada lor şi să despoaie pe orfani!

3. „Şi ce veţi face în ziua cercetării şi a nimicirii neaşteptate care va veni de departe? La cine veţi fugi după ajutor şi unde vă veţi lăsa gloria?“

4. Ei nu pot decât să se plece sub cei captivi şi vor cădea sub cei ucişi. Cu toate acestea, mânia Sa nu se abate şi mâna Sa este tot întinsă.

Asirianul smerit. Vremurile lui Mesia.

5. ✡ „Oh, asirianul! nuiaua mâniei Mele! Şi toiagul din mâna lor este indignarea Mea.

6. Îl voi trimite împotriva unei naţiuni făţarnice şi îi voi da un ordin împotriva poporului mâniei Mele, ca să-i prădeze şi să-i jefuiască şi să-i calce în picioare ca pe noroiul de pe străzi“.

7. Dar el nu judecă aşa şi inima lui nu gândeşte astfel; ci în inima lui este să nimicească şi să stârpească nu puţine naţiuni.

8. Pentru că el zice: „Nu sunt toate căpeteniile mele împăraţi?

9. Nu este Calno ca şi Carchemişul? Nu este Hamatul ca şi Arpadul? Nu este Samaria ca şi Damascul?

10. După cum mâna mea a ajuns împărăţiile idolilor – şi chipurile lor cioplite erau mai multe decât ale Ierusalimului şi ale Samariei –

11. cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face tot astfel Ierusalimului şi chipurilor lui?“

12. Şi va fi aşa: după ce Domnul va împlini toată lucrarea Sa peste muntele Sion şi peste Ierusalim, voi pedepsi rodul îngâmfării inimii împăratului Asiriei şi gloria ochilor săi trufaşi.

13. Pentru că a zis:„Prin puterea mâinii mele am făcut-o şi prin înţelepciunea mea, pentru că sunt inteligent; şi am mutat hotarele popoarelor şi le-am prădat comorile şi am dat jos, ca un viteaz, pe cei care şedeau pe tronuri;

14. şi mâna mea a apucat bogăţia popoarelor ca pe un cuib; şi cum strânge cineva ouăle părăsite, aşa am strâns eu tot pământul; şi n-a fost nimeni care să bată din aripă sau să-şi deschidă gura şi să ciripească“.

15. Se va lăuda securea împotriva celui care taie cu ea? Se va mândri ferăstrăul împotriva celui care-l mânuieşte? Ca şi cum nuiaua l-ar mişca pe cel care o ridică! Ca şi cum toiagul s-ar ridica de parcă nu ar fi lemn!

16. ✡ De aceea, Domnul Dumnezeul oştirilor va trimite slăbiciune printre cei graşi ai lui, şi sub gloria lui va aprinde o ardere, ca arderea focului.

17. Şi lumina lui Israel va fi un foc şi Sfântul său o flacără; şi va aprinde şi va înghiţi spinii lui şi mărăcinii lui într-o singură zi;

18. şi va mistui gloria pădurii lui şi a mănoasei lui câmpii, suflet şi carne; şi va fi ca un bolnav care cade în leşin.

19. Şi rămăşiţa copacilor pădurii lui va fi mică: şi un copil îi va putea scrie numărul.

20. ✡ Şi va fi aşa: în ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei salvaţi ai casei lui Iacov nu se vor mai rezema pe cel care i-a lovit, ci se vor rezema pe Domnul, Sfântul lui Israel, în adevăr.

21. Rămăşiţa se va întoarce, rămăşiţa lui Iacov, la Dumnezeul cel puternic.

22. Căci chiar dacă poporul tău, Israel, ar fi ca nisipul mării, numai o rămăşiţă din el se va întoarce; nimicirea hotărâtă se va revărsa în dreptate.

23. Pentru că Domnul Dumnezeul oştirilor va face în mijlocul întregii ţări o nimicire, da, şi una hotărâtă.

24. ✡ De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeul oştirilor:„Nu te teme de asirian, poporul Meu care locuieşti în Sion. El te va lovi cu nuiaua şi va ridica toiagul lui asupra ta, în felul Egiptului.

25. Pentru că încă foarte puţin, şi va fi împlinită furia şi mânia Mea, spre nimicirea lor“.

26. Şi Domnul oştirilor va stârni un bici împotriva lui, cum l-a lovit pe Madian la stânca Oreb. Şi toiagul său va fi asupra mării şi-l va înălţa în felul Egiptului.

27. Şi va fi aşa: în ziua aceea, povara lui va fi îndepărtată de pe umărul tău, şi jugul lui de pe grumazul tău, şi jugul se va sfărâma din cauza untdelemnului.

28. ✡ El a venit la Aiat, a trecut prin Migron, îşi lasă bagajele în Micmaş.

29. Au trecut defileul, fac popas în Gheba; Rama se cutremură, Ghibea lui Saul a fugit.

30. Înalţă-ţi glasul, fiică a Galimului! Ascultă, Laisule! Sărmane Anatot!

31. Madmena fuge; locuitorii Ghebimului fug căutând adăpost.

32. Încă o zi de oprire la Nob. Ameninţă cu mâna muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.

33. Iată, Domnul Dumnezeul oştirilor taie cu putere ramurile; şi cele înalte vor fi tăiate, iar cele semeţe vor fi date jos:

34. şi va face luminiş în desişurile pădurii, cu fierul; şi Libanul va cădea sub mâna unuia puternic.