Iov 2

Satana învinuieşte pe Iov.

1. Şi a fost ziua când fiii lui Dumnezeu au venit să se înfăţişeze înaintea Domnului; şi a venit şi Satan printre ei ca să se înfăţişeze înaintea Domnului.

2. Şi Domnul i-a zis lui Satan: „De unde vii?“ Şi Satan a răspuns Domnului şi a zis: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea acolo pe el“.

3. Şi Domnul i-a zis lui Satan: „Ai privit tu la robul Meu Iov, că nu este nimeni ca el pe pământ, bărbat integru şi drept, temător de Dumnezeu şi care se abate de la rău? Şi rămâne tare în integritatea lui, deşi M-ai întărâtat împotriva lui, ca să-l înghit fără motiv“.

4. Şi Satan a răspuns Domnului şi a zis: „Piele pentru piele! Da, omul va da tot ce are pentru viaţa lui.

5. Dar întinde-Ţi mâna acum şi atinge-Te de osul lui şi de carnea lui şi vezi dacă nu Te va blestema în faţă!“

6. Şi Domnul a zis lui Satan: „Iată, este în mâna ta, numai cruţă-i viaţa“.

7. Şi Satan a ieşit dinaintea feţei Domnului şi a lovit pe Iov cu bube rele, din tălpi până în creştet.

8. Şi el a luat un ciob ca să se scarpine cu el şi s-a aşezat în cenuşă.

9. Şi soţia lui i-a zis: „Încă eşti tare în integritatea ta? Blestemă pe Dumnezeu şi mori!“

10. Dar el i-a zis: „Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile fără minte. Ce? Am primit de la Dumnezeu binele şi să nu primim răul?“În toate acestea, Iov n-a păcătuit cu buzele lui.

Cei trei prieteni vin la Iov.

11. Şi trei prieteni ai lui Iov au auzit de tot răul acesta care venise peste el şi au venit fiecare din locul lui: Elifaz din Teman şi Bildad din Şuah şi Ţofar din Naama; şi s-au vorbit între ei să vină să plângă cu el şi să-l mângâie.

12. Şi şi-au ridicat ochii de departe şi nu l-au recunoscut; şi şi-au înălţat glasul şi au plâns. Şi şi-au sfâşiat fiecare mantaua şi au aruncat ţărână deasupra capetelor lor, spre ceruri.

13. Şi au stat jos cu el pe pământ şapte zile şi şapte nopţi şi nici unul nu i-a spus un cuvânt, pentru că vedeau că durerea lui era foarte mare.