Iov 17

1. Suflarea mea se pierde, zilele mele se sting; mormântul este pentru mine.

2. Nu sunt batjocoritori în jurul meu şi nu locuieşte ochiul meu în mijlocul jignirilor lor?

3. Te rog, fii Tu garanţie pentru mine la Tine; cine este cel care va da mâna cu mine?

4. Pentru că le-ai ascuns inima faţă de pricepere: de aceea nu-i vei înălţa.

5. Cine trădează pe prieteni pentru pradă – chiar şi ochii fiilor lui se vor topi.

6. ✡ Şi m-a făcut de batjocură popoarelor şi am ajuns ca unul de scuipat în faţă.

7. Şi ochiul meu se întunecă de întristare şi toate mădularele mele sunt ca o umbră.

8. Cei drepţi vor fi uimiţi de aceasta şi cel nevinovat se va ridica împotriva celui neevlavios.

9. Dar cel drept îşi va ţine calea lui şi cel cu mâinile curate va creşte în putere.

10. Dar cât despre voi toţi, vă rog, veniţi din nou; şi nu voi găsi un om înţelept printre voi.

11. ✡ Zilele mele au trecut, planurile mele s-au năruit, chiar gândurile dragi ale inimii mele.

12. Ei prefac noaptea în zi: îşi închipuie lumina aproape, în prezenţa întunericului!

13. Dacă aştept, Locuinţa morţilor îmi este casa; îmi aştern patul în întuneric;

14. strig gropii: «Tu eşti tatăl meu!»; viermelui: «Mama mea şi sora mea!»

15. Şi unde-mi este atunci speranţa? Da, speranţa mea cine o va vedea?

16. Ea va coborî la zăvoarele Locuinţei morţilor, când odihna va fi împreună cu mine în ţărână“.