Iov 10

1. Sufletul meu este dezgustat de viaţa mea; voi da curs liber plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2. Voi zice lui Dumnezeu: «Nu mă condamna! Fă-mă să ştiu pentru ce Te cerţi cu mine.

3. Îţi place să asupreşti, să dispreţuieşti lucrarea mâinilor Tale şi să străluceşti peste sfatul celor răi?

4. Ai ochi de carne? Vezi Tu cum vede omul muritor?

5. Sunt zilele Tale ca zilele unui muritor, şi anii Tăi ca zilele omului,

6. ca să cercetezi nelegiuirea mea şi să-mi vezi păcatul,

7. când ştii că nu sunt rău şi că nimeni nu scapă din mâna Ta?

8. Mâinile Tale m-au format şi m-au întocmit de jur-împrejur într-un tot; şi Tu mă înghiţi!

9. Adu-Ţi aminte, Te rog, că Tu m-ai întocmit ca lutul şi că Tu mă vei întoarce din nou în ţărână.

10. Nu m-ai muls Tu ca laptele şi m-ai închegat ca brânza?

11. M-ai îmbrăcat cu piele şi cu carne şi m-ai împletit cu oase şi cu tendoane,

12. mi-ai dat viaţă şi îndurare şi grija Ta mi-a păstrat duhul.

13. Şi aceste lucruri le ascundeai Tu în inima Ta; ştiu că aceasta era în Tine.

14. ✡ Dacă am păcătuit, m-ai urmărit şi nu mă vei considera nevinovat de nelegiuirea mea.

15. Dacă am fost rău, vai de mine! Şi dacă am fost drept, nu mi-aş ridica eu capul, fiind sătul de dispreţ şi văzându-mi necazul.

16. Şi el creşte: mă urmăreşti ca un leu fioros şi-Ţi arăţi din nou minunile Tale în mine.

17. Îţi înnoieşti martorii împotriva mea şi-Ţi înmulţeşti furia împotriva mea. Rău după rău şi timp de trudă sunt cu mine.

18. ✡ Şi pentru ce m-ai scos din pântece? Mi-aş fi dat duhul şi nici un ochi nu m-ar fi văzut!

19. Aş fi ca şi cum n-aş fi fost; din pântece aş fi fost dus la mormânt!

20. Nu sunt zilele mele puţine? Încetează deci şi lasă-mă singur, ca să-mi revin puţin,

21. înainte de a mă duce şi să nu mă mai întorc niciodată, în ţara întunericului şi a umbrei morţii,

22. o ţară întunecoasă ca întunericul gros al umbrei morţii, fără nici o rânduială, unde strălucirea este ca întunericul gros».