Iosua 14

Împărţirea ţării de la apus de Iordan.

1. Acestea sunt cele pe care le-au moştenit fiii lui Israel în ţara Canaanului, pe care le-au împărţit lor, spre moştenire, preotul Eleazar şi Iosua, fiul lui Nun, şi capii părinteşti ai seminţiilor fiilor lui Israel.

2. Moştenirea lor a fost prin sorţ, după cum poruncise Domnul prin Moise, la nouă seminţii şi o jumătate de seminţie.

3. Pentru că Moise dăduse o moştenire celor două seminţii şi jumătăţii de seminţie dincolo de Iordan, dar nu dăduse leviţilor moştenire între ei.

4. Pentru că fiii lui Iosif erau două seminţii, Manase şi Efraim; şi n-au dat parte leviţilor în ţară, în afară de cetăţi de locuit şi împrejurimile lor pentru turmele lor şi pentru bunurile lor.

5. Fiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi au împărţit ţara.

Caleb câştigă Hebronul.

6. Şi fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua în Ghilgal; şi Caleb, fiul lui Iefune chenezitul, i-a zis: „Tu ştii cuvântul pe care l-a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine şi despre tine, în Cades-Barnea.

7. Eu eram de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea să cercetez ţara; şi i-am adus informaţii aşa cum erau în inima mea.

8. Şi fraţii mei, care se suiseră cu mine, au făcut să se înmoaie inima poporului, dar eu L-am urmat pe deplin pe Domnul Dumnezeul meu.

9. Şi Moise a jurat în ziua aceea, spunând: «Negreşit, pământul pe care ţi-a călcat piciorul va fi moştenirea ta şi a fiilor tăi pentru totdeauna, pentru că L-ai urmat pe deplin pe Domnul Dumnezeul meu».

10. Şi acum, iată, Domnul m-a păstrat viu, după cum a spus, aceşti patruzeci şi cinci de ani, de când a zis Domnul cuvântul acesta către Moise, când umbla Israel prin pustiu; şi acum, iată, astăzi sunt de optzeci şi cinci de ani.

11. Sunt încă tot aşa de tare astăzi ca şi în ziua în care m-a trimis Moise: cum era puterea mea atunci, aşa este puterea mea acum, pentru război, şi pentru a ieşi şi pentru a intra.

12. Şi acum, dă-mi muntele acesta, despre care a vorbit Domnul în ziua aceea; pentru că ai auzit în ziua aceea că acolo sunt anachimii şi cetăţi mari şi întărite. Dacă este aşa, că Domnul va fi cu mine, atunci îi voi alunga, după cum a spus Domnul“.

13. Şi Iosua l-a binecuvântat şi a dat Hebronul ca moştenire lui Caleb, fiul lui Iefune.

14. De aceea, Hebronul a ajuns moştenirea lui Caleb, fiul lui Iefune chenezitul, până în ziua aceasta, pentru că a urmat pe deplin pe Domnul Dumnezeul lui Israel.

15. Şi numele Hebronului era mai înainte Chiriat-Arba: om mare printre anachimi. Şi ţara s-a odihnit de război.