Ieremia 7

Mustrări şi ameninţări.

1. ✸ Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia,

2. zicând: „Stai la poarta casei Domnului şi strigă acolo cuvântul acesta şi spune:«Ascultaţi cuvântul Domnului, toţi cei din Iuda care intraţi pe porţile acestea ca să vă închinaţi Domnului!»“

3. Aşa zice Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Îndreptaţi-vă căile şi faptele şi vă voi lăsa să trăiţi în locul acesta.

4. Nu vă încredeţi în cuvinte ale minciunii, zicând: «Templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului sunt acestea!»

5. Pentru că, dacă vă veţi îndrepta într-adevăr căile şi faptele, dacă veţi face cu adevărat judecată între om şi aproapele său,

6. dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă şi nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi nu veţi umbla după alţi dumnezei, spre paguba voastră,

7. atunci vă voi lăsa să trăiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, dintotdeauna şi pentru totdeauna.

8. Iată, voi vă încredeţi în cuvinte ale minciunii, care nu folosesc.

9. Ce? Furaţi, ucideţi şi comiteţi adulter şi juraţi strâmb şi ardeţi tămâie lui Baal şi mergeţi după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi!…

10. şi apoi veniţi şi staţi înaintea Mea în casa aceasta care se numeşte după Numele Meu şi ziceţi: «Suntem scăpaţi!», ca să faceţi toate urâciunile acestea?

11. Casa aceasta, care se numeşte după Numele Meu, este ea în ochii voştri o peşteră de tâlhari? Iată, chiar Eu am văzut aceasta“, zice Domnul.

12. „Aşa că mergeţi acum la locul Meu care era în Şilo, unde am făcut să locuiască Numele Meu la început, şi vedeţi ce i-am făcut, din cauza răutăţii poporului Meu Israel!

13. Şi acum, pentru că aţi făcut toate aceste lucruri“, zice Domnul, „şi v-am vorbit, sculându-Mă de dimineaţă şi vorbind, şi n-aţi ascultat, şi v-am chemat şi n-aţi răspuns,

14. aşa voi face casei care se numeşte după Numele Meu, în care vă încredeţi, şi locului pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, cum am făcut lui Şilo.

15. Şi vă voi alunga de la faţa Mea, cum i-am alungat pe toţi fraţii voştri, pe toată sămânţa lui Efraim!

16. Şi tu, nu te ruga pentru poporul acesta şi nu ridica strigăt, nici rugăciune pentru ei; nici nu mijloci către Mine, pentru că nu te voi asculta!

17. Nu vezi ce fac ei în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului?

18. Fiii strâng lemne şi părinţii aprind focul şi femeile frământă aluatul ca să facă turte împărătesei cerurilor şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă întărâte la mânie.

19. Pe Mine Mă întărâtă ei la mânie?“ zice Domnul. „Nu pe ei înşişi, spre ruşinea feţelor lor?“

20. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: „Iată, mânia Mea şi furia Mea se vor vărsa asupra locului acestuia, asupra omului şi asupra animalului şi asupra copacului câmpului şi asupra rodului pământului; şi vor arde şi nu se vor stinge“.

21. Aşa zice Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Adăugaţi arderile-de-tot ale voastre la jertfele voastre şi mâncaţi carne!

22. Pentru că n-am vorbit cu părinţii voştri, nici nu le-am poruncit cu privire la arderi-de-tot şi jertfe, în ziua în care i-am scos din ţara Egiptului,

23. ci le-am poruncit lucrul acesta, zicând: «Ascultaţi de glasul Meu, şi Eu vă voi fi Dumnezeu şi voi Îmi veţi fi popor; şi umblaţi pe toată calea pe care v-o poruncesc, ca să vă fie bine».

24. Dar ei n-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea; ci au umblat după sfaturile lor, după încăpăţânarea inimii lor rele; şi au mers înapoi, şi nu înainte.

25. Din ziua în care au ieşit părinţii voştri din ţara Egiptului până în ziua aceasta, vi i-am trimis pe toţi slujitorii Mei, pe profeţi, sculându-Mă în fiecare zi de dimineaţă şi trimiţându-i.

26. Dar ei nu M-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea; şi şi-au înţepenit grumazul, au făcut mai rău decât părinţii lor.

27. Şi tu le vei spune toate cuvintele acestea, dar ei nu te vor asculta; şi vei striga la ei, dar nu-ţi vor răspunde.

28. Şi le vei zice: «Aceasta este naţiunea care n-a ascultat de glasul Domnului Dumnezeului ei şi care n-a primit corectarea; adevărul s-a pierdut şi s-a stins din gura lor»“.

29. Tunde-ţi părul, Ierusalime, şi aruncă-l departe, şi înalţă o plângere pe înălţimile golaşe! Pentru că Domnul a lepădat şi a părăsit generaţia mâniei Sale.

30. „Pentru că fiii lui Iuda au făcut rău în ochii Mei“, zice Domnul, „şi-au pus urâciunile lor în casa care se numeşte după Numele Meu, ca s-o întineze.

31. Şi au zidit înălţimile Tofetului, care este în Valea Fiului lui Hinom, ca să-i ardă pe fiii lor şi pe fiicele lor în foc, ceea ce n-am poruncit şi nu Mi s-a suit la inimă.

32. De aceea, iată, vin zile“, zice Domnul, „când nu se va mai numi Tofet sau Valea Fiului lui Hinom, ci Valea Măcelului; şi vor înmormânta în Tofet până nu va mai fi loc.

33. Şi trupurile moarte ale poporului acestuia vor fi hrană pentru păsările cerurilor şi pentru fiarele pământului; şi nu va fi cine să le sperie.

34. Şi voi face să înceteze din cetăţile lui Iuda şi de pe străzile Ierusalimului glasul bucuriei şi glasul veseliei, glasul mirelui şi glasul miresei, pentru că ţara va ajunge un pustiu!“