Ieremia 20

1. ✸ Şi Paşhur, fiul lui Imer, preotul (şi el era supraveghetor în casa Domnului), l-a auzit pe Ieremia profeţind lucrurile acestea.

2. Şi Paşhur l-a lovit pe profetul Ieremia şi l-a pus în butucii care erau la Poarta de Sus a lui Beniamin, care este la casa Domnului.

3. Şi a fost aşa: a doua zi, Paşhur l-a scos pe Ieremia din butuci şi Ieremia i-a zis: „Domnul nu ţi-a mai pus numele Paşhur, ci Magor-Misaviv,

4. pentru că aşa zice Domnul: «Iată, te voi face o groază, pentru tine şi pentru toţi prietenii tăi: şi ei vor cădea prin sabia vrăjmaşilor lor şi ochii tăi vor vedea aceasta; şi voi da pe tot Iuda în mâna împăratului Babilonului şi el îi va duce captivi la Babilon şi-i va lovi cu sabia.

5. Şi voi da toată averea cetăţii acesteia şi toate câştigurile ei şi toate cele de preţ ale ei şi toate vistieriile împăraţilor lui Iuda – le voi da în mâna vrăjmaşilor lor; şi-i vor prăda şi-i vor lua şi-i vor duce la Babilon.

6. Şi tu, Paşhur, şi toţi cei care locuiesc în casa ta veţi merge în captivitate; şi tu vei merge la Babilon şi acolo vei muri şi acolo vei fi înmormântat, tu şi toţi prietenii tăi, cărora le-ai profeţit minciun㻓.

Plângerile proorocului.

7. M-ai înduplecat, Doamne, şi am fost înduplecat. Tu eşti mai tare decât mine şi ai învins. Am ajuns de râs toată ziua. Fiecare mă batjocoreşte.

8. Pentru că ori de câte ori vorbesc, strig, vestesc violenţă şi pradă. Căci cuvântul Domnului a ajuns pentru mine o ruşine şi o batjocură toată ziua.

9. Şi am zis: „Nu voi mai aminti de El, nici nu voi mai vorbi în Numele Lui!“, dar în inima mea a fost ca un foc aprins, închis în oasele mele; şi am obosit purtându-l şi nu mai pot.

10. Pentru că am auzit defăimare de la mulţi: groază din toate părţile. „Învinuiţi-l, da, să-l învinuim!“ Toţi cei care trăiau în pace cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin, zicând: „Poate va fi înduplecat şi-l vom învinge şi ne vom răzbuna pe el“.

11. Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic. De aceea, persecutorii mei se vor poticni şi nu vor învinge. Vor fi foarte ruşinaţi, pentru că n-au lucrat cu înţelepciune; va fi o ruşine eternă care nu se va uita!

12. Şi Tu, Doamne al oştirilor, care încerci pe cel drept, care vezi rărunchii şi inima, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Pentru că Ţie Ţi-am încredinţat cauza mea.

13. Cântaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul, pentru că El a scăpat sufletul celui nevoiaş din mâna răufăcătorilor!

14. ✡ Blestemată fie ziua în care m-am născut! Ziua în care m-a născut mama mea să nu fie binecuvântată!

15. Blestemat fie omul care i-a dat de ştire tatălui meu, bucurându-l foarte mult, zicând: „Ţi s-a născut un fiu!“

16. Şi omul acela să fie ca cetăţile pe care le-a surpat Domnul şi nu I-a părut rău; şi să audă dimineaţa plânset şi la amiază strigăt de luptă,

17. pentru că nu m-a ucis din pântece; şi mama mea mi-ar fi fost mormântul şi pântecele ei m-ar fi purat întotdeauna!

18. De ce am ieşit din pântece, ca să văd suferinţă şi întristare, ca să mi se sfârşească zilele în ruşine?