Ieremia 12

1. Tu eşti drept, Doamne, când mă judec cu Tine. Totuşi voi vorbi cu Tine despre judecăţi. De ce prosperă calea celor răi? De ce sunt liniştiţi toţi cei care se poartă în totul cu necredincioşie?

2. I-ai plantat şi au prins rădăcină, cresc şi dau rod. Tu eşti aproape, în gura lor, dar departe de rărunchii lor.

3. Dar Tu, Doamne, mă cunoşti. M-ai văzut şi mi-ai încercat inima faţă de Tine… Trage-i ca pe nişte oi pentru tăiere şi pune-i deoparte pentru ziua măcelului!

4. Până când va jeli ţara şi se va usca iarba de pe orice câmp? De răutatea locuitorilor ei, pier animalele şi păsările. Pentru că ei zic: „El nu va vedea sfârşitul nostru“.

5. ✡ „Dacă ai fugit cu cei care merg pe jos şi te-au obosit, atunci cum te vei întrece cu caii? Şi dacă într-o ţară a păcii te crezi în siguranţă, ce vei face când se va umfla Iordanul?

6. Pentru că şi fraţii tăi şi casa tatălui tău, şi ei au lucrat cu necredincioşie faţă de tine, au strigat tare după tine. Nu-i crede, chiar dacă-ţi vor vorbi de bine.

Ţara pustiită. Asupra pustiitorilor.

7. ✡ Mi-am părăsit casa, Mi-am lăsat moştenirea, am dat-o pe iubita sufletului Meu în mâna vrăjmaşilor ei.

8. Moştenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure; şi-a ridicat glasul împotriva Mea: de aceea am urât-o.

9. Moştenirea Mea este pentru Mine o pasăre răpitoare pestriţă. Păsările răpitoare din jur sunt împotriva ei. Mergeţi, adunaţi toate fiarele câmpului, aduceţi-le să mănânce!

10. Mulţi păstori au distrus via Mea, au călcat în picioare partea Mea, au prefăcut partea Mea plăcută într-un pustiu părăsit.

11. Au prefăcut-o într-o pustietate; pustiită, ea jeleşte înaintea Mea; toată ţara este pustiită, pentru că nu este nici un om care s-o pună la inimă“.

12. Pe toate înălţimile golaşe în pustiu au venit prădători; pentru că sabia Domnului mistuie de la o margine a ţării şi până la cealaltă margine a ţării: nici unul n-are pace.

13. Au semănat grâu şi au secerat spini; s-au trudit şi n-au nici un folos. Ruşinaţi-vă deci de veniturile voastre, din cauza aprinderii mâniei Domnului.

14. „Aşa zice Domnul împotriva tuturor vecinilor Mei cei răi, care se ating de partea pe care am dat-o poporului Meu Israel s-o moştenească: «Iată, îi voi smulge din ţara lor şi voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor.

15. Şi va fi aşa: după ce îi voi smulge, Mă voi întoarce şi voi avea milă de ei şi-i voi aduce înapoi pe fiecare la moştenirea lui şi pe fiecare în ţara lui.

16. Şi va fi aşa: dacă vor învăţa cu tot dinadinsul căile poporului Meu, ca să jure pe Numele Meu: «Viu este Domnul!», cum au învăţat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi zidiţi în mijlocul poporului Meu.

17. Şi dacă nu vor asculta, voi smulge cu desăvârşire naţiunea aceea şi o voi nimici»“, zice Domnul.