Geneza 39

Iosif în Egipt.

1. Şi Iosif a fost coborât în Egipt. Şi Potifar, slujitorul lui Faraon, căpetenia gărzilor, bărbat egiptean, l-a cumpărat de la ismaeliţii care-l coborâseră acolo.

2. Şi Domnul era cu Iosif; şi el era un om care prospera; şi era în casa stăpânului său, egipteanul.

3. Şi stăpânul său a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea să prospere în mâna lui tot ce făcea el.

4. Şi Iosif a căpătat favoare în ochii lui şi-i slujea. Şi l-a pus peste casa lui şi a dat în mâna lui tot ce avea. Şi a fost aşa: de când l-a pus peste casa lui şi peste tot ce avea,

5. Domnul a binecuvântat casa egipteanului datorită lui Iosif; şi binecuvântarea Domnului era peste tot ce avea el, acasă şi la câmp.

6. Şi a lăsat în mâna lui Iosif tot ce avea şi, cu el, nu se îngrijea de nimic din ale lui, în afară de pâinea pe care o mânca. Şi Iosif era frumos la statură şi frumos la înfăţişare.

Fecioria lui Iosif.

7. Şi a fost aşa: după lucrurile acestea, soţia stăpânului său şi-a ridicat ochii asupra lui Iosif şi a zis: „Culcă-te cu mine!“

8. El însă a refuzat şi a zis soţiei stăpânului său: „Iată, cu mine, stăpânul meu nu se îngrijeşte de nimic: ce este în casă şi tot ce are a dat în mâna mea.

9. Nu este nimeni mai mare decât mine în casa aceasta; şi nu mi-a oprit nimic, decât pe tine, pentru că eşti soţia lui; şi cum să fac eu răutatea aceasta mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“

10. Şi a fost aşa: pe când vorbea ea cu Iosif zi de zi, el n-a ascultat-o să se culce cu ea sau să fie cu ea.

11. Şi a fost aşa: într-o zi, el a intrat în casă, să-şi facă lucrul şi acolo, în casă, nu era nimeni din oamenii casei.

12. Şi ea l-a apucat de haină şi i-a zis: „Culcă-te cu mine!“ Şi el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit şi a ieşit afară.

13. Şi a fost aşa: când a văzut ea că el îşi lăsase haina în mâna ei şi fugise afară,

14. a strigat pe oamenii casei şi le-a vorbit, zicând: „Vedeţi, ne-a adus un bărbat evreu să-şi bată joc de noi! El a venit la mine, ca să se culce cu mine; şi eu am strigat tare.

15. Şi a fost aşa: când a auzit că mi-am ridicat glasul şi am strigat, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit şi a ieşit afară“.

16. Şi ea a pus haina lui lângă ea, până a venit stăpânul lui acasă.

17. Şi i-a vorbit cu aceste cuvinte, zicând: „Robul evreu pe care ni l-ai adus a venit la mine, ca să-şi bată joc de mine.

18. Şi a fost aşa: când mi-am ridicat glasul şi am strigat, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară“.

19. Şi a fost aşa: când a auzit stăpânul său cuvintele soţiei sale pe care i le vorbea, zicând: „În felul acesta mi-a făcut robul tău!“, s-a aprins de mânie.

20. Şi stăpânul lui Iosif l-a luat şi l-a aruncat în închisoare, în locul unde erau ţinuţi cei închişi ai împăratului; şi era acolo în închisoare.

Iosif în temniţă.

21. Şi Domnul era cu Iosif şi Şi-a revărsat îndurarea peste el şi i-a dăruit favoare în ochii căpeteniei închisorii.

22. Şi căpetenia închisorii a dat în mâna lui Iosif pe toţi cei închişi care erau în închisoare; şi, orice se făcea acolo, el făcea.

23. Căpetenia închisorii nu mai supraveghea nimic din ce era sub mâna lui, pentru că Domnul era cu el; şi Domnul făcea să prospere ce făcea el.