Filipeni 3

1. Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul. Să vă scriu aceleaşi lucruri, mie nu-mi este greu, iar vouă vă este de folos.

2. Păziţi-vă de câini, păziţi-vă de lucrători răi, păziţi-vă de scrijelare!

3. Pentru că noi suntem circumcizia, cei care ne închinăm prin Duhul lui Dumnezeu şi ne lăudăm în Hristos Isus şi nu ne încredem în carne,

4. deşi eu am motiv de încredere şi în carne. Dacă vreun altul gândeşte să se încreadă în carne, eu cu atât mai mult:

5. circumcis a opta zi; din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; după lege, fariseu;

6. în privinţa râvnei, persecutor al Adunării; în privinţa dreptăţii care este în lege, fiind fără vină;

7. dar cele care îmi erau câştig le-am socotit pierdere, datorită lui Hristos.

8. Dar în adevăr, şi socotesc că toate sunt pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoştinţei lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am pierdut toate şi le socotesc ca fiind gunoi, ca să-L câştig pe Hristos;

9. şi să fiu găsit în El nu având ca dreptate a mea pe cea din lege, ci pe aceea care este prin credinţa în Hristos, dreptatea de la Dumnezeu, prin credinţă,

10. ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi comuniunea suferinţelor Lui, fiind făcut asemenea cu moartea Lui,

11. dacă voi ajunge cumva la învierea dintre morţi.

12. Nu că am obţinut deja premiul sau că am ajuns deja desăvârşit; însă urmăresc, dacă aş putea să-l şi apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.

13. Fraţilor, eu însumi nu consider că l-am apucat; dar una fac: uitându-le pe cele din urmă şi întinzându-mă spre cele dinainte,

14. alerg drept spre ţintă, pentru premiul chemării de sus a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

15. Deci câţi suntem desăvârşiţi să gândim aceasta; şi, dacă gândiţi ceva altfel, Dumnezeu vă va descoperi şi aceasta.

16. Dar la ceea ce am ajuns, să umblăm pe aceleaşi urme.

17. Fiţi împreună-imitatori ai mei, fraţilor, şi aţintiţi-vă privirea la cei care umblă aşa cum ne aveţi model pe noi;

18. (pentru că mulţi, despre care v-am spus deseori şi spun şi acum plângând, umblă ca vrăjmaşii crucii lui Hristos,

19. al căror sfârşit este pieirea, al căror dumnezeu este pântecele, şi gloria le este în ruşinea lor, care gândesc cele pământeşti).

20. Pentru că cetăţenia noastră este în ceruri, de unde Îl şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos,

21. care va transforma trupul smereniei noastre în asemănare cu trupul gloriei Sale, potrivit lucrării puterii pe care o are, de a-Şi supune chiar toate lucrurile.