Faptele apostolilor 9

Întoarcerea lui Saul.

1. Dar Saul, suflând încă ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a venit la marele preot

2. şi a cerut de la el scrisori către Damasc, către sinagogi, pentru ca, dacă va găsi pe vreunii care sunt ai Căii, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.

3. Dar, pe când călătorea, a fost că s-a apropiat de Damasc şi deodată a strălucit în jurul lui o lumină din cer.

4. Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, spunându-i: „Saule, Saule, pentru ce Mă persecuţi?“

5. Iar el a zis: „Cine eşti, Doamne?“ Şi El a spus: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl persecuţi.

6. Ridică-te dar şi intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci“.

7. Iar oamenii care călătoreau cu el stăteau încremeniţi, auzind glasul, dar nevăzând pe nimeni.

8. Şi Saul s-a ridicat de la pământ şi, având ochii deschişi, nu vedea pe nimeni. Şi, ducându-l de mână, l-au adus în Damasc.

9. Şi a fost fără vedere trei zile şi n-a mâncat, nici n-a băut.

10. Şi în Damasc era un ucenic cu numele Anania. Şi Domnul i-a zis într-o viziune: „Anania!“ Şi el a spus: „Iată-mă, Doamne!“

11. Şi Domnul i-a zis: „Ridică-te şi mergi pe strada care se cheamă «Dreaptă» şi caută în casa lui Iuda pe unul cu numele Saul, din Tars. Pentru că, iată, el se roagă;

12. şi a văzut într-o viziune pe un om cu numele Anania intrând şi punându-şi mâna peste el, ca să vadă din nou“.

13. Şi Anania a răspuns: „Doamne, am auzit de la mulţi despre omul acesta, câte rele a făcut sfinţilor Tăi în Ierusalim;

14. şi aici are autoritate de la preoţii de seamă ca să-i lege pe toţi care cheamă Numele Tău“.

15. Şi Domnul i-a zis: „Du-te, pentru că acesta Îmi este un vas ales, ca să poarte Numele Meu înaintea naţiunilor şi a împăraţilor şi a fiilor lui Israel;

16. pentru că Eu îi voi arăta câte trebuie să sufere pentru Numele Meu“.

17. Şi Anania a mers şi a intrat în casă; şi, punându-şi mâinile peste el, a spus: „Frate Saul, Domnul m-a trimis, Isus care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, ca să vezi din nou şi să fii umplut de Duh Sfânt“.

18. Şi îndată au căzut de pe ochii lui ca nişte solzi şi a văzut şi, ridicându-se, a fost botezat;

19. şi, mâncând, s-a întărit. Şi el a fost cu ucenicii din Damasc câteva zile.

20. Şi îndată L-a predicat în sinagogi pe Isus, că El este Fiul lui Dumnezeu.

21. Şi toţi care auzeau erau uimiţi şi spuneau: „Nu este acesta cel care nimicea în Ierusalim pe cei care chemau Numele acesta şi a venit aici pentru aceasta, ca să-i ducă legaţi la preoţii de seamă?“

22. Dar Saul se întărea tot mai mult şi îi punea în încurcătură pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta este Hristosul.

Iudeii caută să omoare pe Saul.

23. Şi, după ce s-au împlinit multe zile, iudeii s-au sfătuit împreună să-l omoare;

24. dar complotul lor a fost adus la cunoştinţa lui Saul. Şi păzeau şi porţile, şi zi şi noapte, ca să-l omoare.

25. Dar ucenicii l-au luat noaptea şi l-au coborât prin zid, lăsându-l jos într-un coş.

26. Şi, ajungând la Ierusalim, încerca să se alăture ucenicilor şi toţi se temeau de el, necrezând că era ucenic.

27. Dar Barnaba l-a luat şi l-a adus la apostoli şi le-a istorisit cum pe drum Îl văzuse pe Domnul şi că El îi vorbise, şi cum în Damasc a vorbit cu îndrăzneală în Numele lui Isus.

28. Şi era cu ei intrând şi ieşind la Ierusalim

29. şi vorbind cu îndrăzneală în Numele Domnului. Şi vorbea şi discuta cu eleniştii, dar ei căutau să-l omoare.

30. Şi fraţii, aflând aceasta, l-au coborât la Cezareea şi l-au trimis la Tars.

Vindecarea lui Enea.

31. Deci Adunarea, în toată Iudeea şi Galileea şi Samaria, avea pace, zidindu-se şi umblând în frica Domnului; şi creştea prin mângâierea Duhului Sfânt.

32. Şi a fost că Petru, trecând prin toate ţinuturile, a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida.

33. Şi acolo a găsit un om, cu numele Enea, care era paralizat, de opt ani zăcând în pat.

34. Şi Petru i-a spus: „Enea, Isus, Hristosul, te vindecă; ridică-te şi fă-ţi patul!“ Şi îndată s-a ridicat.

35. Şi l-au văzut toţi cei care locuiau în Lida şi în Saron, care s-au şi întors la Domnul.

Învierea Tabitei.

36. Şi în Iope era o ucenică numită Tabita, care tradus înseamnă Dorca. Ea era plină de lucrări bune şi de milosteniile pe care le făcea.

37. Şi a fost că, în zilele acelea, s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi, după ce au spălat-o, au pus-o în camera de sus.

38. Iar Lida fiind aproape de Iope, ucenicii, auzind că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el, rugându-l: „Nu întârzia să vii la noi!“

39. Şi, ridicându-se, Petru a plecat cu ei; pe care, atunci când a sosit, l-au dus în camera de sus; şi toate văduvele stăteau lângă el, plângând şi arătându-i cămăşile şi hainele pe care le făcea Dorca pe când era cu ele.

40. Iar Petru, scoţându-i pe toţi afară şi îngenunchind, s-a rugat; şi, întorcându-se spre trup, a spus: „Tabita, ridică-te!“ Şi ea şi-a deschis ochii şi, văzându-l pe Petru, s-a aşezat.

41. Şi, dându-i mâna, a ridicat-o şi, chemându-i pe sfinţi şi pe văduve, le-a înfăţişat-o vie.

42. Şi s-a făcut cunoscut lucrul acesta prin toată cetatea Iope şi mulţi au crezut în Domnul.

43. Şi a fost că el a rămas multe zile în Iope la un oarecare Simon, un tăbăcar.