Faptele apostolilor 7

Cuvântarea de apărare a lui Ştefan.

1. Şi marele preot a spus: „Aşa sunt deci aceste lucruri?“

2. Iar el a spus: „Fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul gloriei S-a arătat părintelui nostru, Avraam, când era în Mesopotamia, mai înainte de a locui el în Haran,

3. şi i-a zis: «Ieşi din ţara ta şi din rudenia ta şi intră în ţara pe care ţi-o voi arăta».

4. Atunci, ieşind din ţara caldeenilor, a locuit în Haran şi, de acolo, după ce a murit tatăl său, l-a strămutat în ţara aceasta în care locuiţi voi acum.

5. Şi nu i-a dat moştenire în ea nici cât să-şi pună piciorul; şi a promis că lui i-o va da în stăpânire şi seminţei lui după el, pe când nu avea copil.

6. Şi Dumnezeu a vorbit astfel: «Sămânţa lui va locui temporar într-o ţară străină şi o vor înrobi şi o vor asupri patru sute de ani.

7. Şi Eu voi judeca naţiunea căreia îi vor fi robi», a spus Dumnezeu. «Şi, după acestea, vor ieşi şi Îmi vor sluji în locul acesta».

8. Şi i-a dat legământul circumciziei; şi astfel l-a născut pe Isaac şi l-a circumcis în ziua a opta; şi Isaac pe Iacov şi Iacov pe cei doisprezece patriarhi.

9. Şi patriarhii, invidiindu-l pe Iosif, l-au vândut în Egipt. Şi Dumnezeu era cu el

10. şi l-a scăpat din toate necazurile lui; şi i-a dat har şi înţelepciune înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, şi l-a făcut conducător peste Egipt şi peste toată casa lui.

11. Dar a venit foamete peste toată ţara Egiptului şi în Canaan, şi mare necaz; şi părinţii noştri nu găseau hrană.

12. Dar Iacov, auzind că sunt grâne în Egipt, i-a trimis întâi pe părinţii noştri acolo;

13. şi, a doua oară, Iosif a fost făcut cunoscut fraţilor săi şi familia lui Iosif a ajuns cunoscută lui Faraon.

14. Şi Iosif a trimis şi a chemat la el pe tatăl său, Iacov, şi pe toate rudele lui, şaptezeci şi cinci de suflete.

15. Şi Iacov a coborât în Egipt şi a murit acolo, el şi părinţii noştri.

16. Şi au fost duşi la Sihem şi aşezaţi în mormântul pe care îl cumpărase Avraam cu preţ în argint, de la fiii lui Emor, în Sihem.

17. Dar, cum timpul promisiunii pe care Dumnezeu o făcuse lui Avraam se apropia, poporul a crescut şi s-a înmulţit în Egipt,

18. până când peste Egipt s-a ridicat un alt împărat, care nu-l ştia pe Iosif.

19. El a uneltit împotriva neamului nostru şi a asuprit pe părinţii noştri, încât să-şi arunce pruncii, ca să nu trăiască.

Vremea lui Moise.

20. În timpul acela s-a născut Moise şi era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost crescut trei luni în casa tatălui său.

21. Şi, când a fost aruncat, fiica lui Faraon l-a luat şi l-a crescut ca fiu al ei.

22. Şi Moise a fost instruit în toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvintele lui şi în fapte.

23. Şi, când era aproape de patruzeci de ani, i-a venit în inimă să-i viziteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel.

24. Şi, văzând pe unul nedreptăţit, l-a apărat şi l-a răzbunat pe cel asuprit, omorându-l pe egiptean.

25. Pentru că gândea că fraţii lui vor înţelege că Dumnezeu prin mâna lui le dă eliberare; dar ei n-au înţeles.

26. Şi a doua zi li s-a arătat, pe când se băteau, şi i-a îndemnat la pace, spunând: «Voi sunteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?»

27. Dar cel care-l nedreptăţea pe aproapele său l-a îmbrâncit, spunând: «Cine te-a pus căpetenie şi judecător peste noi?

28. Vrei tu să mă omori şi pe mine cum l-ai omorât ieri pe egiptean?»

29. Şi, la cuvântul acesta, Moise a fugit şi a fost un locuitor temporar în ţara Madian, unde a născut doi fii.

30. Şi, când s-au împlinit patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustiul muntelui Sinai, într-o flacără a unui rug aprins.

31. Şi Moise, văzând aceasta, s-a minunat de viziune; şi, când s-a apropiat să privească, a auzit un glas al Domnului:

32. «Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacov». Şi Moise, tremurând, n-a îndrăznit să privească.

33. Şi Domnul i-a spus: «Dezleagă sandaua picioarelor tale, pentru că locul pe care stai este pământ sfânt.

34. Privind, am văzut asuprirea poporului Meu care este în Egipt şi le-am auzit geamătul şi am coborât să-i scot de acolo. Şi acum, vino, te voi trimite în Egipt».

35. Pe acest Moise, pe care ei l-au respins, spunând: «Cine te-a pus căpetenie şi judecător?», pe acesta, Dumnezeu l-a trimis căpetenie şi răscumpărător, cu mâna îngerului care i se arătase în rug.

36. El i-a scos, făcând minuni şi semne în ţara Egiptului, şi în Marea Roşie, şi în pustiu patruzeci de ani.

37. Acesta este Moise, cel care a spus fiilor lui Israel: «Dumnezeu vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet ca mine».

38. Acesta este cel care a fost în adunarea din pustiu cu îngerul care îi vorbea pe muntele Sinai şi cu părinţii noştri; care a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă;

39. de care părinţii noştri n-au vrut să asculte, ci l-au înlăturat, şi în inimile lor s-au întors în Egipt,

40. spunând lui Aaron: «Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră; pentru că nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise care ne-a scos din ţara Egiptului».

41. Şi au făcut un viţel în zilele acelea şi au oferit jertfă idolului şi se bucurau de lucrările mâinilor lor.

42. Dar Dumnezeu S-a întors de la ei şi i-a dat să slujească oştirii cerului, după cum este scris în cartea profeţilor: «Mi-aţi oferit voi Mie vite înjunghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustiu, casă a lui Israel?

43. Da, aţi purtat cortul lui Moloh şi steaua dumnezeului Remfan, chipurile pe care le-aţi făcut, ca să vă închinaţi lor; şi Eu vă voi strămuta dincolo de Babilon».

44. Părinţii noştri aveau cortul mărturiei în pustiu, după cum a poruncit Cel care i-a vorbit lui Moise, ca să-l facă după modelul pe care-l văzuse;

45. pe care părinţii noştri, primindu-l de la cei dinainte, l-au şi adus, cu Iosua, când au intrat în stăpânirea naţiunilor pe care Dumnezeu le-a alungat dinaintea părinţilor noştri, până în zilele lui David,

46. care a găsit har înaintea lui Dumnezeu şi a cerut să găsească un cort pentru Dumnezeul lui Iacov;

47. iar Solomon I-a zidit o casă.

48. Dar Cel Preaînalt nu locuieşte în cele făcute de mâini, după cum spune profetul:

49. «Cerul este tronul Meu, şi pământul aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veţi zidi Mie? spune Domnul, sau care este locul odihnei Mele?

50. N-a făcut mâna Mea toate acestea?»

Uciderea lui Ştefan cu pietre.

51. Voi, cu grumazul înţepenit şi necircumcişi în inimă şi în urechi, voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt; şi voi, ca şi părinţii voştri.

52. Pe care dintre profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Şi au omorât pe aceia care au vestit mai înainte despre venirea Celui Drept, ai cărui trădători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum;

53. voi, care aţi primit legea prin rânduiala îngerilor şi n-aţi păzit-o!“

54. Şi, auzind ei acestea, îi tăia la inimă şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.

55. Dar el, fiind plin de Duh Sfânt, privind ţintă spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;

56. şi a spus: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu“.

57. Dar ei au strigat cu glas tare şi şi-au astupat urechile şi s-au năpustit într-un gând asupra lui;

58. şi, scoţându-l afară din cetate, îl loveau cu pietre. Şi martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.

59. Şi-l loveau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi spunea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu“.

60. Şi, îngenunchind, a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta“. Şi, spunând aceasta, a adormit.