Faptele apostolilor 17

Pavel la Tesalonic.

1. Şi, după ce au străbătut Amfipolis şi Apolonia, au venit la Tesalonic, unde era sinagoga iudeilor.

2. Şi Pavel, după obiceiul său, a intrat la ei şi, în trei sabate, a stat de vorbă cu ei din Scripturi,

3. descoperind şi lămurind că Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze dintre morţi şi că „Acesta este Hristosul, Isus pe care vi-L vestesc eu“.

4. Şi unii dintre ei au fost convinşi şi li s-au alăturat lui Pavel şi lui Sila, şi dintre grecii închinători o mare mulţime, şi dintre femeile de seamă nu puţine.

5. Dar iudeii, fiind plini de invidie şi luând cu ei pe nişte oameni răi din rândul celor de jos şi strângând o mulţime, tulburau cetatea. Şi, venind la casa lui Iason, căutau să-i aducă afară la popor.

6. Şi, negăsindu-i, îi târau pe Iason şi pe unii fraţi înaintea magistraţilor, strigând: „Aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici;

7. pe aceştia Iason i-a primit; şi toţi aceştia lucrează împotriva decretelor Cezarului, spunând că este un alt împărat: Isus“.

8. Şi au tulburat mulţimea şi pe magistraţi, când au auzit acestea.

9. Şi, după ce au luat garanţie de la Iason şi de la ceilalţi, le-au dat drumul.

Pavel la Berea.

10. Dar fraţii îndată i-au trimis, noaptea, la Bereea, pe Pavel şi pe Sila, care, ajungând, au intrat în sinagoga iudeilor.

11. Şi aceştia erau mai aleşi decât cei din Tesalonic; ei au primit Cuvântul cu toată bunăvoinţa, cercetând zilnic Scripturile, să vadă dacă aceste lucruri erau aşa.

12. Deci mulţi dintre ei au crezut, şi dintre femeile grecoaice cu vază şi nu puţini bărbaţi.

13. Dar, când iudeii din Tesalonic au aflat că şi în Bereea a fost vestit de Pavel Cuvântul lui Dumnezeu, au venit şi acolo, agitând mulţimile.

14. Şi atunci îndată fraţii l-au trimis pe Pavel să meargă spre mare; dar Sila şi Timotei au rămas acolo.

Pavel la Atena.- Cuvântarea

15. Iar cei care-l însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena. Şi, primind poruncă pentru Sila şi Timotei, ca să vină cât mai curând la el, au plecat.

16. Dar, pe când Pavel îi aştepta în Atena, i se întărâta duhul în el, văzând cetatea plină de idoli.

17. Stătea deci de vorbă în sinagogă cu iudeii şi cu cei care se închinau, şi în piaţă, în fiecare zi, cu aceia pe care îi întâlnea.

18. Dar şi unii dintre filosofii epicurieni şi stoici i se împotriveau. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună vorbăreţul acesta?“ Şi alţii: „Pare că este vestitor al unor zei străini“, pentru că le vestea Evanghelia lui Isus şi învierea.

19. Şi, luându-l cu ei, l-au dus la Areopag, spunând: „Putem să ştim ce este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu?

20. Pentru că tu aduci lucruri ciudate la urechile noastre. Vrem deci să ştim ce ar putea să fie acestea“.

21. Iar toţi atenienii şi străinii în trecere pe acolo nu-şi petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună şi să audă noutăţi.

22. Şi Pavel, stând în picioare în mijlocul Areopagului, a spus: „Bărbaţi atenieni, în toate vă văd foarte religioşi.

23. Pentru că, trecând pe aici şi privind de aproape lucrurile la care vă închinaţi voi, am găsit şi un altar pe care este înscris: «Unui dumnezeu necunoscut!» Pe Acela deci, pe care voi, necunoscându-L, Îl onoraţi, pe El vi-L vestesc eu.

24. Dumnezeul care a făcut lumea şi toate cele care sunt în ea, El fiind Domn al cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini,

25. nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca având nevoie de ceva, El Însuşi dând tuturor viaţă şi suflare şi toate;

26. şi a făcut dintr-un singur sânge orice naţiune de oameni, ca să locuiască pe toată faţa pământului, hotărând timpuri rânduite şi hotarele locuirii lor,

27. ca ei să-L caute pe Dumnezeu, dacă, în adevăr, ar putea cumva să-L atingă bâjbâind şi să-L găsească, deşi nu este departe de fiecare dintre noi;

28. pentru că în El trăim şi ne mişcăm şi suntem, după cum au spus şi unii dintre poeţii voştri: «Pentru că şi noi suntem neam al Lui».

29. Fiind deci neam al lui Dumnezeu, nu trebuie să gândim că Dumnezeirea ar fi asemenea aurului sau a argintului sau a pietrei, formă sculptată după arta şi imaginaţia omului.

30. Dumnezeu deci, trecând cu vederea timpurile de neştiinţă, porunceşte acum oamenilor ca toţi, de pretutindeni, să se pocăiască,

31. pentru că a rânduit o zi în care va judeca pământul locuit, cu dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit, dând tuturor dovadă prin aceea că L-a înviat dintre morţi“.

32. Şi, când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc şi alţii spuneau: „Te vom asculta altă dată despre aceasta“.

33. Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.

34. Dar unii bărbaţi, alăturându-se lui, au crezut, între care şi Dionisie areopagitul şi o femeie cu numele Damaris şi alţii împreună cu ei.