Evrei 3

1. De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, luaţi aminte la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, la Isus,

2. care este credincios Celui care L-a rânduit, ca şi Moise în toată casa Lui.

3. Pentru că El a fost învrednicit de o glorie cu atât mai mare decât Moise, cu cât cel care zideşte are mai multă onoare decât casa însăşi.

4. Pentru că orice casă este zidită de cineva; dar Cel care a zidit toate este Dumnezeu.

5. Şi Moise, în adevăr, a fost „credincios în toată casa Lui“, ca servitor, spre mărturie a celor ce urmau să fie vorbite după aceea;

6. dar Hristos este ca Fiu peste casa Lui; a cărui casă suntem noi, dacă, în adevăr, păstrăm cu tărie până la sfârşit îndrăzneala şi lauda speranţei.

7. De aceea, după cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă veţi auzi glasul Lui,

8. nu vă împietriţi inimile, ca în răzvrătire, în ziua ispitirii în pustiu,

9. unde părinţii voştri M-au ispitit, încercându-Mă, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani.

10. De aceea, M-am mâniat pe generaţia aceasta şi am spus: «Ei întotdeauna rătăcesc cu inima şi n-au cunoscut căile Mele!»

11. Astfel am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“

12. Luaţi seama, fraţilor, ca nu cumva să fie în cineva dintre voi o inimă rea de necredinţă, ca să se depărteze de la Dumnezeul cel viu,

13. ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, atât timp cât se spune „Astăzi!“, ca nici unul dintre voi să nu fie împietrit prin înşelăciunea păcatului.

14. Pentru că avem parte de Hristos, dacă, în adevăr, ţinem cu tărie, până la sfârşit, începutul încrederii,

15. întrucât se zice: „Astăzi, dacă veţi auzi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii“.

16. (Pentru că cine au fost aceia care, după ce au auzit, s-au răzvrătit? Oare nu toţi cei care au ieşit din Egipt prin Moise?

17. Şi pe cine S-a mâniat patruzeci de ani? Nu pe cei care păcătuiseră, ale căror rămăşiţe pământeşti au căzut în pustiu?

18. Şi cui a jurat El că nu vor intra în odihna Lui, dacă nu celor care n-au ascultat?

19. Şi vedem că n-au putut să intre, din cauza necredinţei.)