Evrei 1

1. Dumnezeu, după ce le-a vorbit odinioară în multe rânduri şi în multe feluri părinţilor prin profeţi,

2. la sfârşitul acestor zile ne-a vorbit în Fiul – pe care L-a rânduit moştenitor a toate, prin care a făcut şi lumile –

3. care, fiind strălucirea gloriei Sale şi întipărirea Fiinţei Sale şi susţinând toate prin Cuvântul puterii Lui, după ce prin Sine Însuşi a făcut curăţirea de păcate, S-a aşezat la dreapta Măririi în cele înalte,

4. luând un loc cu atât mai presus decât îngerii, cu cât a moştenit un Nume mult mai ales decât ei.

5. Deoarece, căruia dintre îngeri i-a spus vreodată: „Tu eşti Fiul Meu; Eu astăzi Te-am născut“? Şi, din nou: „Eu Îi voi fi Tată şi El Îmi va fi Fiu“?

6. Şi iarăşi, când Îl aduce pe Cel întâi-născut în lumea locuită, zice: „Şi toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“

7. Şi despre îngeri zice: „Cel care-i face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi, flacără de foc“;

8. iar către Fiul: „Tronul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului; şi un toiag de dreptate este toiagul Împărăţiei Tale;

9. Tu ai iubit dreptatea şi ai urât nelegiuirea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemn de bucurie mai presus de tovarăşii Tăi“.

10. Şi: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt lucrări ale mâinilor Tale.

11. Ele vor pieri, dar Tu rămâi; şi toate se vor învechi ca o haină

12. şi le vei face sul ca pe un veşmânt şi vor fi schimbate; dar Tu eşti Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi“.

13. Dar căruia dintre îngeri i-a zis vreodată: „Şezi la dreapta Mea până îi voi pune pe vrăjmaşii Tăi ca aşternut al picioarelor Tale“?

14. Nu sunt toţi duhuri slujitoare trimise pentru a le sluji celor care vor moşteni mântuirea?