Deuteronomul 9

Aducerea aminte de răzvrătirile lui Israel.

1. Ascultă, Israele: astăzi treci Iordanul ca să intri să stăpâneşti naţiuni mai mari şi mai tari decât tine, cetăţi mari şi cu ziduri până la ceruri,

2. un popor mare şi înalt, pe fiii anachimilor, pe care-i cunoşti şi despre care ai auzit zicându-se: «Cine poate sta înaintea fiilor lui Anac?»

3. Să ştii dar astăzi că Domnul Dumnezeul tău este Cel care trece înaintea ta, ca un foc mistuitor. El îi va nimici şi îi va supune înaintea ta şi-i vei alunga şi-i vei nimici repede, cum ţi-a spus Domnul.

4. După ce Domnul Dumnezeul tău îi va alunga dinaintea ta, să nu zici în inima ta astfel: «Pentru dreptatea mea m-a adus Domnul să stăpânesc ţara aceasta». Căci pentru răutatea naţiunilor acestora le alungă Domnul dinaintea ta.

5. Nu pentru dreptatea ta sau pentru integritatea inimii tale intri tu ca să stăpâneşti ţara lor, ci pentru răutatea naţiunilor acestora le alungă Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta şi ca să întărească astfel cuvântul pe care l-a jurat Domnul părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.

6. Să ştii dar că nu pentru dreptatea ta îţi dă Domnul Dumnezeul tău această ţară bună ca s-o stăpâneşti; pentru că tu eşti un popor cu grumazul înţepenit.

7. Adu-ţi aminte, nu uita cum L-ai provocat la mânie pe Domnul Dumnezeul tău în pustiu. Din ziua în care ai ieşit din ţara Egiptului, până aţi venit în locul acesta, aţi fost răzvrătiţi împotriva Domnului.

8. Şi la Horeb L-aţi provocat la mânie pe Domnul şi Domnul S-a mâniat pe voi ca să vă nimicească.

9. Când m-am suit pe munte, ca să primesc tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, şi am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, n-am mâncat pâine şi n-am băut apă.

10. Şi Domnul mi-a dat cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu; şi pe ele era scris potrivit tuturor cuvintelor pe care vi le-a spus Domnul pe munte din mijlocul focului în ziua adunării.

11. Şi a fost aşa: la sfârşitul celor patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului.

12. Şi Domnul mi-a zis: «Ridică-te, coboară repede de aici, pentru că poporul tău pe care l-ai scos din Egipt s-a stricat; repede s-au abătut de la calea pe care le-am poruncit-o; şi-au făcut un chip turnat».

13. Şi Domnul mi-a vorbit, zicând: «Am văzut poporul acesta şi, iată, este un popor cu grumazul înţepenit.

14. Lasă-Mă să-i nimicesc şi să le şterg numele de sub ceruri, şi pe tine te voi face o naţiune mai puternică şi mai mare decât ei».

15. Şi m-am întors şi am coborât de pe munte (şi muntele ardea cu foc) şi cele două table ale legământului erau în amândouă mâinile mele.

16. Şi m-am uitat şi, iată, păcătuiserăţi împotriva Domnului Dumnezeului vostru: vă făcuserăţi un viţel turnat; repede vă abătuserăţi de la calea pe care v-o poruncise Domnul.

17. Şi am apucat cele două table şi le-am aruncat din amândouă mâinile mele şi le-am sfărâmat înaintea ochilor voştri.

18. Şi am căzut cu faţa la pământ înaintea Domnului, ca întâia dată, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi – n-am mâncat pâine şi n-am băut apă – pentru tot păcatul vostru cu care aţi păcătuit, făcând ce este rău în ochii Domnului, ca să-L mâniaţi.

19. Pentru că mă temeam de mânia şi de furia cu care Se mâniase Domnul împotriva voastră, ca să vă nimicească. Şi Domnul m-a ascultat şi în timpul acela.

20. Şi Domnul S-a mâniat foarte tare şi pe Aaron, ca să-l nimicească; şi m-am rugat şi pentru Aaron în acelaşi timp.

21. Şi am luat păcatul vostru pe care îl făcuserăţi, viţelul, şi l-am ars în foc şi l-am zdrobit şi l-am pisat bine până s-a făcut mărunt ca pulberea şi i-am aruncat pulberea în pârâul care cobora din munte.

22. Şi la Tabeera şi la Masa şi la Chibrot-Hataava L-aţi mâniat pe Domnul.

23. Şi, când v-a trimis Domnul de la Cades-Barnea, zicând: «Suiţi-vă şi luaţi în stăpânire ţara pe care v-am dat-o», atunci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru şi nu L-aţi crezut şi n-aţi ascultat de glasul Lui.

24. Aţi fost răzvrătiţi împotriva Domnului din ziua în care v-am cunoscut.

25. Şi am căzut cu faţa la pământ înaintea Domnului în cele patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, cât am căzut cu faţa la pământ, pentru că Domnul zisese că vrea să vă nimicească.

26. Şi m-am rugat Domnului şi am zis: «Doamne Dumnezeule, nu nimici pe poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care ai răscumpărat-o prin măreţia Ta, pe care ai scos-o din Egipt cu mână tare.

27. Aminteşte-Ţi de robii Tăi, Avraam, Isaac şi Iacov; nu privi la încăpăţânarea poporului acestuia, nici la răutatea lui, nici la păcatul lui,

28. ca nu cumva ţara din care ne-ai scos să zică: «Pentru că Domnul n-a putut să-i aducă în ţara pe care le-o promisese şi pentru că îi ura i-a scos, ca să-i omoare în pustiu».

29. Ei, în adevăr, sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care ai scos-o cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău cel întins».