Deuteronomul 29

Înnoirea legământului.

1. Acestea sunt cuvintele legământului pe care a poruncit Domnul lui Moise să-l încheie cu fiii lui Israel în ţara Moabului, în afară de legământul pe care-l făcuse cu ei în Horeb.

2. Şi Moise a chemat pe tot Israelul şi le-a zis: „Aţi văzut tot ce a făcut Domnul înaintea ochilor voştri, în ţara Egiptului, lui Faraon şi tuturor robilor lui şi întregii lui ţări:

3. încercările mari pe care ţi le-au văzut ochii, acele semne şi minuni mari.

4. Dar Domnul nu v-a dat inimă să cunoaşteţi şi ochi să vedeţi şi urechi să auziţi, până în ziua aceasta.

5. Şi v-am dus patruzeci de ani prin pustiu; hainele nu vi s-au învechit pe voi şi sandaua nu ţi s-a învechit pe picior.

6. N-aţi mâncat pâine, nici n-aţi băut vin sau băutură tare, ca să cunoaşteţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

7. Şi aţi venit la locul acesta; şi Sihon, împăratul Hesbonului, şi Og, împăratul Basanului, au ieşit împotriva noastră la luptă, şi noi i-am bătut.

8. Şi am luat ţara lor şi am dat-o de moştenire rubeniţilor şi gadiţilor şi la jumătate din seminţia manasiţilor.

9. Deci păziţi cuvintele acestui legământ şi faceţi-le, ca să prosperaţi în tot ce faceţi.

10. Voi staţi astăzi toţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru: capii voştri, seminţiile voastre, bătrânii voştri şi conducătorii voştri, toţi bărbaţii lui Israel,

11. micuţii voştri, femeile voastre şi străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel care-ţi taie lemnul până la cel care-ţi aduce apa,

12. ca să intri în legământul Domnului Dumnezeului tău şi în jurământul Său, pe care-l întăreşte Domnul Dumnezeul tău cu tine astăzi:

13. ca să te întărească drept popor al Său şi să-ţi fie Dumnezeu, cum ţi-a spus şi cum a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.

14. Şi nu numai cu voi fac acest legământ şi acest jurământ,

15. ci cu acela care stă aici astăzi cu noi înaintea Domnului Dumnezeului nostru şi cu cel care nu este astăzi aici, cu noi

Binecuvântarea şi blestemul înnoite.

16. (pentru că ştiţi cum am locuit noi în ţara Egiptului şi cum am trecut prin mijlocul naţiunilor printre care aţi trecut;

17. şi aţi văzut urâciunile lor şi idolii lor, lemn şi piatră, argint şi aur, care erau printre ei),

18. ca nu cumva să fie între voi vreun bărbat sau femeie sau familie sau seminţie a cărei inimă să se întoarcă astăzi de la Domnul Dumnezeul nostru, ca să meargă să slujească dumnezeilor acestor naţiuni; ca nu cumva să fie între voi o rădăcină care să aducă otravă şi pelin şi să se întâmple,

19. când aude cuvintele acestui blestem, să se binecuvânteze singur în inima sa, zicând: «Voi avea pace, chiar dacă umblu în îndărătnicia inimii mele, ca să adaug beţia la sete».

20. Domnul nu-l va ierta, ci mânia Domnului şi gelozia Lui vor fumega atunci împotriva acelui bărbat şi vor veni peste el toate blestemele care sunt scrise în cartea aceasta; şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri.

21. Şi Domnul îl va deosebi dintre toate seminţiile lui Israel, spre rău, după toate blestemele legământului care este scris în cartea aceasta a legii.

22. Şi generaţia care va veni, fiii voştri care se vor ridica după voi şi străinul care va veni dintr-o ţară îndepărtată vor zice, când vor vedea plăgile ţării acesteia şi bolile ei, cu care a lovit-o Domnul,

23. că tot ogorul ei va fi pucioasă şi sare, arzând, şi nu va fi semănată, nici nu va rodi, nici nu va creşte verdeaţă în ea, ca surparea Sodomei şi Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe care le-a nimicit Domnul în mânia Sa şi în furia Sa.

24. Toate naţiunile vor zice: «Pentru ce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? Ce este aprinderea acestei mari mânii?»

25. Şi vor zice: «Pentru că au părăsit legământul Domnului Dumnezeului părinţilor lor, pe care-l făcuse cu ei, când i-a scos din ţara Egiptului,

26. şi au mers şi au slujit altor dumnezei şi s-au închinat lor, dumnezei pe care ei nu i-au cunoscut şi El nu li i-a împărţit.

27. Şi mânia Domnului s-a aprins împotriva ţării, ca să aducă asupra ei toate blestemele care sunt scrise în cartea aceasta.

28. Şi Domnul i-a dezrădăcinat din pământul lor cu mânie şi cu furie şi cu mare indignare şi i-a aruncat într-o altă ţară, ca în ziua aceasta».

29. Cele ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, dar cele descoperite sunt ale noastre şi ale fiilor noştri pentru totdeauna, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.