Apocalipsa 12

1. Şi un semn mare s-a văzut în cer: o femeie îmbrăcată în soare şi având luna sub picioarele ei şi pe capul ei o coroană cu douăsprezece stele;

2. şi, fiind însărcinată, striga în durere şi în chin ca să nască.

3. Şi un alt semn s-a văzut în cer: şi iată, un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne şi pe capetele lui şapte coroane;

4. şi coada lui ·trăgea a treia parte din stelele cerului şi le ·arunca pe pământ. Şi balaurul stătea înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când va naşte, să-i devoreze copilul.

5. Şi a născut un fiu de parte bărbătească; El va păstori toate naţiunile cu un toiag de fier; şi copilul ei a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul Său.

6. Şi femeia a fugit în pustiu, acolo unde ·avea un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile.

7. Şi a fost un război în cer: Mihail şi îngerii lui luptau împotriva balaurului. Şi balaurul a luptat, şi îngerii lui;

8. şi el n-a fost mai tare; şi locul lor nu s-a mai găsit în cer.

9. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel vechi, acela care se numeşte Diavol şi Satan, acela care înşală tot pământul locuit – a fost aruncat pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el.

10. Şi am auzit un glas puternic în cer, spunând: „Acum a venit mântuirea şi puterea şi Împărăţia Dumnezeului nostru şi autoritatea Hristosului Său; pentru că a fost aruncat afară acuzatorul fraţilor noştri, cel care-i acuza înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte;

11. şi ei l-au învins datorită sângelui Mielului şi datorită cuvântului mărturiei lor şi nu şi-au iubit viaţa, până la moarte.

12. De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi, care locuiţi în ele! Vai de voi, pământ şi mare, pentru că diavolul a coborât la voi, cuprins de mânie mare, ştiind că are puţin timp“.

13. Şi, când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ, a persecutat-o pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească.

14. Şi i-au fost date femeii cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare în pustiu, la locul ei, acolo unde trebuia să fie hrănită un timp şi timpuri şi jumătate de timp, departe de faţa şarpelui.

15. Şi şarpele a aruncat apă ca un torent din gura lui, după femeie, ca să o facă să fie luată de torent.

16. Şi pământul a ajutat femeia şi pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit torentul pe care-l aruncase balaurul din gura lui.

17. Şi balaurul s-a mâniat pe femeie şi a mers să facă război împotriva rămăşiţei seminţei ei, a celor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus.