2 Tesaloniceni 2
1. Vă rugăm dar, fraţilor, pentru venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră împreună la El,
2. ca voi să nu vă lăsaţi repede clătinaţi în gândire, nici să nu vă tulburaţi, nici prin duh, nici prin cuvânt, nici prin epistolă, ca fiind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi prezentă acum.
3. Nimeni să nu vă înşele în nici un fel, pentru că această zi nu va fi dacă nu va veni întâi lepădarea de credinţă şi nu va fi descoperit omul păcatului, fiul pieirii,
4. care se împotriveşte şi se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau de ce este vrednic de închinare, încât el însuşi se aşază în templul lui Dumnezeu, prezentându-se pe sine că este Dumnezeu.
5. Nu vă amintiţi că, fiind încă la voi, vă spuneam acestea?
6. Şi acum ştiţi ce-l opreşte ca să fie descoperit la timpul său.
7. Pentru că taina fărădelegii lucrează deja, numai până când cel care o opreşte acum va fi luat din cale;
8. şi atunci va fi descoperit cel fărădelege – pe care Domnul Isus îl va mistui cu suflarea gurii Sale şi-l va desfiinţa prin arătarea venirii Sale –
9. a cărui venire este potrivit lucrării lui Satan, în orice putere şi semne şi minuni ale minciunii
10. şi în orice amăgire a nedreptăţii pentru cei care pier, pentru că ei n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiţi.
11. Şi de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca ei să creadă minciuna,
12. ca să fie judecaţi toţi cei care nu au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nedreptate.
13. Iar noi suntem datori să-I mulţumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţi preaiubiţi de Domnul, că Dumnezeu v-a ales de la început pentru mântuire în sfinţirea Duhului şi în credinţa adevărului,
14. la care v-a chemat prin Evanghelia noastră, ca să dobândiţi gloria Domnului nostru Isus Hristos.
15. Astfel deci, fraţilor, staţi tari şi ţineţi învăţăturile în care aţi fost învăţaţi, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră.
16. Iar Însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeul şi Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat mângâiere eternă şi bună speranţă prin har,
17. să vă încurajeze inimile şi să vă întărească în orice faptă şi cuvânt bun.