2 Petru 1

1. Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei care au primit o credinţă de acelaşi preţ, împreună cu noi, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:

2. Har vouă şi pace să vă fie înmulţite în cunoştinţa lui Dumnezeu şi a lui Isus, Domnul nostru!

3. După cum puterea Sa divină ne-a dat toate cele privitoare la viaţă şi evlavie, prin cunoştinţa Celui care ne-a chemat prin glorie şi virtute,

4. prin care ne-a dat promisiunile cele mai mari şi preţioase, ca prin acestea să vă faceţi părtaşi naturii divine, după ce aţi scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă.

5. Iar tocmai pentru aceasta, dându-vă toată silinţa, adăugaţi la credinţa voastră virtutea; iar la virtute, cunoştinţa;

6. iar la cunoştinţă, înfrânarea; iar la înfrânare, răbdarea; iar la răbdare, evlavia;

7. iar la evlavie, dragostea frăţească; iar la dragoste frăţească, iubirea:

8. pentru că acestea, existând şi prisosind în voi, vă fac să nu fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos;

9. pentru că cel care nu are acestea este orb, cu vederea scurtă, şi a uitat curăţirea de vechile lui păcate.

10. De aceea, cu atât mai mult, fraţilor, străduiţi-vă să întăriţi chemarea voastră şi alegerea voastră, pentru că, făcând acestea, nu veţi cădea niciodată;

11. pentru că astfel vi se va da din belşug intrarea în Împărăţia eternă a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.

12. De aceea, mă voi strădui să vă amintesc întotdeauna aceste lucruri, deşi le ştiţi şi sunteţi întăriţi în adevărul pe care îl aveţi.

13. Dar socotesc drept, cât timp sunt în acest cort, să vă trezesc prin aducere-aminte,

14. ştiind că dezbrăcarea de cortul meu este grabnică, după cum mi-a arătat şi Domnul nostru Isus Hristos;

15. dar mă voi strădui ca şi după plecarea mea să puteţi oricând să vă aduceţi aminte de aceste lucruri.

16. Pentru că v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos nu urmând basme iscusit alcătuite, ci fiind martori oculari ai măreţiei Sale.

17. Pentru că El a primit de la Dumnezeu Tatăl onoare şi glorie, când un astfel de glas I-a fost adresat prin gloria minunată: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Eu Îmi găsesc plăcerea“;

18. şi noi am auzit acest glas rostit din cer, fiind împreună cu El pe muntele cel sfânt.

19. Şi noi avem mai tare cuvântul profetic, la care bine faceţi că luaţi aminte (ca la o lumină strălucind într-un loc întunecos), până se va ivi ziua şi va răsări steaua de dimineaţă în inimile voastre,

20. ştiind întâi aceasta, că nici o profeţie a Scripturii nu se interpretează singură,

21. pentru că profeţia n-a fost niciodată adusă prin voinţa omului; ci oameni sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit sub puterea Duhului Sfânt.